miercuri, 2 februarie 2011

Cea mai uşoară activitate civică

FEMEIA SFÂŞIATĂ DE CÂINI are un nume, probabil Taniuşa Statchievici, la 1 februarie, pe Google.ro găsindu-se egal 1500 referinţe pentru Taniuşa Stachievici, oricum extrem de puţin interes la atâtea zile de la un asemenea supliciu.
Într-o societate nebolnavă, ar trebui să se constituie imediat Asociaţia „Taniuşa Statchievici“ pentru protecţia omului de muşcătura maidaneză.
Dar muşcătura asta e profitabilă pentru unii, financiar sau ca confort de suflet, deşi impune la toţi îndoieli periculoase daca protecţia cetăţeanului în RO se mai poate realiza cu mijloacele democraţiei şi nu în exclusivitate cu ultrasunete de import.
Nu se va rezolva nimic în general şi sectorial, dată fiind atotputernicia asociaţiilor protectoare de câini faţă de primării, care e cea mai uşoară activitate civică să-ţi donezi în pungi neguvernamentale la maidanezi ce nu mai poţi tu înfuleca, şi ţinând seama că pe femeia sfâşiată de căţeluşi o chema Taniuşa Statchievici, nu Elena Udrea, Monica Columbeanu, Loredana Groza, Paula Iacob, Gabriela Adameşteanu, Zoe Petre, Eba, Despina Petecel-Theodoru sau Angela Mungiu-Pippidi, ca sa nu cităm decât nume de intelectuali publici, iar restanţa la întreţinere la bloc la Crângaşi era de 5.915 lei, care s-ar putea acoperi, odată cu înmormântarea în cimitirul de la Străuleşti cunoscut de la Mineriadă, doar cerând în justiţie de către familie şi Partidul Poporului daune morale postacilor care au făcut-o hoaţă, evitându-se astfel chiar damnarea eternă, ca în cazul în care C.V. Tudor ar fi comis minciună în falş, declarând la popor că Taniuşa Statchievici nu se afla în timpul serviciului, ci la furat de cupru şi alte metale, ceea ce l-ar expune pe lumea cealaltă, pentru a nu da ochii cu martira, să pătimească nu o muşcătură, ci supliciul de a fi sfâşiat etern de câini, anticipat de romanul Vânătoarea regală al academicianului D.R. Popescu încă din 1973.

joi, 27 ianuarie 2011

Ministerele de forţă

A tăia pensiile nesimţite e un act eroic, iar a fi bun român înseamnă a recunoaşte că ministerele de forţă sunt, sub globalism, cele care pot apăra identitatea naţională, tocmai primele batjocorite în oligopedagogia noastră, al Educaţiei şi al Culturii.
În postromânism, după subminarea valorilor româneşti (istorie, patrimoniu, Eminescu, Voievozi, Exil, ortodoxie), a da şi Armata pradă tonomatelor editorialişti sau postacilor tonomate e periculos, poate aduce aliaţi extremiştilor, la modă în UE, în vremuri de incapacitate a democraţiei de a lumina civic poporul cum să reprime corupţia şi incompetenţa. (Președintele Partidului "Totul Pentru Țară" fu un general Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul)

joi, 30 decembrie 2010

Herta Müller – Călătorie într-un picior

Îmi scrii că Herta Müller nu e un prea grozav scriitor profesionist, Călătorie într-un picior fiind o cărticică care nu-ţi solicită nicidecum capacitatea de a ghici în meandrele palimpsestului.
„E de nivel Françoise Sagan – Bonjour Tristesse.“
Or, acest text nu e unul postmodernist, iresponsabil, să ghiceşti în el şi enunţul A, şi enunţul non-A, de să se simtă bine citind, ca în Patul conjugal al lui Daneliuc, şi securistul, şi disidentul, din anticiparea comercială consumator tipic cu dare de mână din structurile cărora le-a mers bine după Revoluţie.
Dimpotrivă, acest roman este instructiv, pentru intelectualistul român, prin privirea pe care Autoarea catadicseşte să i-o arunce Muncitorului! Şi nu e nimic artificial aici. Herta Müller a observat mizeria clasei muncitoare chiar înainte de a emigra.
Singura mirare e legată de bizareria că Irene, draga de ea, venind din "cealaltă ţară", nu e deja imună la mizeriile birocratice!
Ea îşi pierde timpul ducând Acolo tot o viaţă de amărât, în loc să valorifice facilităţile infrastructurii intelectuale din Vest: de pildă, să stea mai mult în catedrală, să contemple statui şi vitralii ascultând totodată orga.
A emigrat degeaba.
De aceea, tot Der Fuchs war damals schon der Jäger ne e mai aproape, idealul încă nefiind compromis ca ideal printr-un contraexemplu.
Ceea ce nu înseamnă că nu trebuie citit totul.