vineri, 11 august 2017

Coliva de la Mărăşeşti 2017, semn rău pentru Centenarul din 2018

http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/kelemenhunor-romaniitrebuie-saaccepte-canoi-nu-vom-putea-sinici-nu-vrem-sasarbatorim2018-acestan-trecut-nationalismde-prost-gust-1_5984ae8e5ab6550cb8be3a87/index.html

Pentru cine vrea să aniverseze Trianonul în 2020 învăţând din reuşitele şi eventual erorile românilor, impresia preliminară e halucinantă.
Neinvestind la timp, recuperator, 10% din pib în EduCultură, iar Autoelita, de teama concurenţei tinere nesolicitând civic investiţii în Infrastructura Intelectuală, România pare că nu are azi intelectualitate capabilă să improvizeze cât de cât ceva pentru Centenarul 1918.
De aceea, e şi greu de înţeles frica unora că românii au cu ce româniza pe alţii!

http://www.dcnews.ro/reac-ii-aprinse-dupa-ce-vali-vijelie-a-cantat-pe-scena-conservatorului_507922.html
Ca sa nu fie mutată Capitala mai spre Europa Centrală, e nevoie în 2020 de un primar care a călătorit cult cât sa priceapă că în RO stagnarea pleacă de la înapoierea infrastructurii culturale în postromânism http://propinatiu.ro/carti dar nu numai statul are de recuperat ci şi filantropia trebuie să învingă cocalaritatea bogaţilor, cum e la alţii.
Bilbao https://www.youtube.com/watch?v=naWIQhV057Y
Tel Aviv https://www.youtube.com/watch?v=C9BM664VcRU
Fondation Louis Vuitton - Paris
https://www.youtube.com/watch?v=89G0EZ7NTPI
Chicago Joe and Rika Mansueto Library: http://www.youtube.com/watch?v=ESCxYchCaWI
Festivalul Enescu ne-a dat iluzia, chiar fără TVR Cultural, că se întâmplă ceva în localuri moştenite de la Regina Elisabeta (Ateneul) şi de la Gheorghiu-Dej (Sala Palatului, Sala Radio, Opera, Pavilionul Romexpo Gaudeamus, Circul!).

Deunăzi, de bine de rău statul român a comemorat suta de ani de la Epopeea Mărăşeştilor. Aproape fără excepţie, presa influentă merge pe ACELEAŞI trei idei, unison cam ca înainte de 1989 după un instructaj la Casa Scânteii: 1. Un mişto crunt de coliva ortodoxă pentru Eroi. 2. Lozinca vrem spitale nu catedrale, întoarsă chiar şi de megaintelectuali în noi vrem autostrăzi, nu Cântarea României. 3. Formidabila biruinţă de la Mărăşeşti e ascunsă cu meşteşug sub gunoaiele sublinierii incapacităţii firavei Românii de la 1916 de a se bate singură cu Imperiul Habsburgic şi cu cel German, incapacitate descrisă manipulant: şi politicienii de atunci erau corupţi şi incompetenţi ca cei de azi – adică nu meritam Ardealul şi Banatul!
http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/cartarescu-despre-aniversarea-de-la-marasesti-mi-s-a-parut-dizgratios-acel-atelaj-din-jurul-colivei-773776
http://www.mesageruldesibiu.ro/gabriel-liiceanu-as-prefera-ca-autoritatile-sa-sarbatoreasca-100-de-ani-de-la-unire-unind-romania-cu-autostrazi/#comment-45464
http://romanialibera.ro/opinii/comentarii/de-centenar--psd-ne-trimite-in-austro-ungaria---opinie-463737
Nu Camil Petrescu, recomandat subtil pe Digi24, e lectura obligatorie pentru 1916-1919. Publicitarii şi ecologiştii ştiu bine că tot ce se injectează în creierii mulţimilor, acolo rămâne. Adevărul ar pretinde o vastă propagandă şi noi n-avem bani nici de autostrăzi şi spitale, darmite de biblioteci atractive, unde să se găsească şi Constantin Kiriţescu - "Istoria războiului pentru întregirea României (1916-1919)", Ed. Şt. şi Enc. 1989, 2 vol., operă fundamentală pt Centenarul din 2018, exact contrară viziunii bestsellerurilor antiunioniste. Amuzant că tocmai Mircea Vulcănescu are, în Enciclopedia României Mari Regale, un text canonic, fascicula Răsboiul pentru Întregirea Neamului , în timp ce Ungaria aniversează Trianonul cu profesionişti, pornind toate motoarele naţionalismului.
E clar că Autoelita va boicota cu mişto fin Centenarul 1918, naţionaliştii se vor lua de soroşişti că au obligaţii faţă de Budapesta, iar după 2020, efect internaţional imprimat în memoria masilor nu va avea decât Centenarul Trianonului.

 https://republica.ro/ar-fi-in-stare-romanii-de-un-nou-marasesti
Rezultatul interzicerii ca naţionalism a educaţiei patriotice în şcoli se vede în exprimările foarte populare ale tineretului:
https://www.youtube.com/watch?v=nyP8vlkb0vI
Daca ma-nrolati in razboi, ma declar inapt, caci nu vreau sa fiu erou intr-o tara de cacat
Daca ma-nrolati in razboi,voi refuza fara sa clipesc, Caci nu vreau sa fiu erou intr-o tara pe care-o detest!

Firesc e să amânăm Serbările Centenarului pentru 2021, să plagiem eventual ce fac vecinii noştri cu Trianon 2020, inclusiv în Ardeal şi Banat. Deşi se ştia că vine Centenarul 1918, tineretul carierist a fost învăţat că-n postromânism nu dă bine la CV a cocheta cu patriotismul, iar viaţă intelectuală pentru un eveniment de asemenea complexitate nu prea mai avem. Şi nici nu vom mai avea vreodată fără 10% din pib alocaţi recuperator la EduCultură.



duminică, 30 iulie 2017

Uite ce-am găsit pe drum!




– Uite ce-am găsit pe drum! comunică Ciprian Simcăi, adică neveste-sii, cum ajunse sus, orbecăind prin hol, că se arsese becul, de uită să-şi mai dezinfecteze rănile şi muşcătura.
Şi îi puse în poală puişorul de veveriţă, după ce îl ştersese de bale cum s-a priceput şi el, ca un bărbat neîndemânatic ce se afla.
– Vai săracul! Sărăcuţul! Da’ tu nu vezi că-i plin de bale şi mort de foame? Bietul de el! Amărâtul! începu dalba soţioară să-şi certe pe nepusă masă bărbăţelul şofer, care se întorsese inopinat din deplasarea pe Valea Buzăului fără să aducă măcar nişte brânză de oaie veritabilă, dacă nu şi o damigeană de vin natural, când altădată o răsfăţa până şi cu lostriţă sau cu păstrăv.
         Şi fără să-l mai întrebe pe bărbatul ei dacă e voie sau nu, Simca se desfăcu la capotul vişiniu, mătăsos şi cald pe care îl purta în acea dimineaţă fatală, scoase pe neaşteptate afară o ţâţă albă şi fierbinte, aburindă, şi lipi de sfârcul ei violaceu boticul puişorului de veveriţă.
         Spre consternarea lui Ciprian, care nu-i acorda vreo şansă de supravieţuire, şi spre adânca satisfacţie a Simcăi, veveriţelul ieşi văzând cu ochii din agonica sa letargie, de parcă l-ar fi stropit cineva cu apă rece de izvor, şi începu să sugă cu o lăcomie rară.
– Vai, sărmanul, sărmănelul, sărăcuţul de el, il poveretto, ce nemâncat era! scheună iar cu milă Simcuţa.
         Deşi soţ tânăr, Ciprian avea o anumită zestre de înţelepciune, dobândită la Şcoala Vieţii, umblând mult cu maşina, văzând destule, încercând să afle dacă-i ţine multe şi auzind şi mai multe, de pe la pasagerii ocazionali şi mai ales de la posturile nonstop de radio nocturne. Poate că altul s-ar fi apucat să povestească întreaga tragedie a puiului: cum a rămas el fără mămică şi apoi fără frăţiori, suferind şi teribilul şoc al tranziţiei, de la laptele matern, de veveriţă, la laptele de căţea şi, acum, de femeie.
Minţi şi el, ca bărbatul, cum că l-a găsit pe cărare sub un brad, când a oprit maşina şi a coborât, mă rog, să caute ciuperci.
– L-o fi pierdut mămiţica lui, observă Simca. De ce n-ai aşteptat să se întoarcă după el?
– Păi nu mămiţica lui l-a pierdut, rânji Ciprian privirii încărcate de ură a Simcăi. L-au pierdut nişte pionieri de la tabăra de creaţie, care îl chinuiau cum văzuseră ei pe micul dar violentul nostru ecran, oricât efort politico-ideologic ar depune partidul. Au crezut că e mort, sărăcuţul de el, şi l-au aruncat sub brad, ca să se lege în nişte tufişuri mai încolo de un biet arici... Mă şi întreb de unde atâta cruzime în societatea noastră! Nişte pionieri, nişte elevi fruntaşi, vasăzică, l-au răpit de lângă veveriţă şi de la jocurile cu frăţiorii lui, reţinându-l mai multe zile...
Timp în care l-au şi botezat, Vasilică...
         Şi aşa s-a făcut că Vasilică i-a rămas numele puişorului de veveriţă care, întremându-se cu o prodigioasă repeziciune, a schimbat curând, din toate punctele de vedere, viaţa tânărului cuplu, ba chiar şi pe a fetiţei lor, micuţa Vivi, Vivişor, viitoarea poetă a muşcăturilor gingaşe, din ce în ce mai iubită şi de Ciprian, şi de Simca, deşi nu era băiatul visat.

Camelian Propinaţiu - Muşcătura (Nechezol 3)