Se afișează postările cu eticheta Infrastructura Intelectuala. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Infrastructura Intelectuala. Afișați toate postările

sâmbătă, 29 septembrie 2018

În loc să ne ocupăm de Infrastructura Intelectuală, stopăm anticorupţia


Revista Presei
Infrastructura Intelectuală, creativitatea, păstrarea în ţară a specialiştilor decid suveranitatea în secolul XXI, secolul lui Dragnea. Puterea nu are bani pentru a scoate România intelectuală din înapoierea infrastructurii, dar are pentru dotarea jandarmilor stradali şi stimularea jandarmilor de poliţie politică, cu mult mai răi, ce formează armatele de postaci.
Răzvan Chiruţă, Dilema :
Biblioteca Digitală a României aşteaptă să facă al treilea pas

Lobby de formă, ieftin. Fondurile europene nu se prea pot sifona, aşa că puterea are alte priorităţi decât integrarea sau buna imagine.

Federaţia Barourilor Europene critică Romania pentru legile antijustiţie şi violenţele din 10 august

Parchetul General confirmă că Guvernul a redus bugetul instituției cu 10 milioane de lei: Vor fi consecințe asupra activității unităților și structurilor de parchet

Situatie critica in Justitie: Infractorii scapa pe capete, magistratii se gandesc daca nu e mai sigur sa plece din tara

"Momiți cu asemenea pensii nete, de ce să mai rămână magistrații în miezul consumator al profesiei lor, de vreme ce vor câștiga mai multe pensionându-se decât continuând?!"

22.000 de lei pe lună pensie de judecător! Libertatea a pus mâna pe statul de plată de la Înalta Curte de Casație și Justiție

Înlocuirea lui Tudorel Toader cu Eugen Nicolicea reprezintă declanşarea unui război „nuclear“ între Dragnea şi Justiţie

Uriaşul miting PSD din iunie cădea dinaintea aceluiaşi proces. Tot aşa şi Referendumul cu consecinţe anti-Schengen:

La sancţiuni, e ca şi cum decenţa ar fi monopolul A3 şi al canalelor satelite ideologic. Oricum, procesul nu se pupă cu sfinţenia Referendumului despre familie.

Procesul cu TNR: iubita lui Dragnea, Dăncilă, Dan și Olguța Vasilescu, la proces, în octombrie
*
Hm, tocmai de Referendumul pentru... !
"Venus retrograd în Scorpion aduce despărțiri."

Şi analiza literară e grăitoare. La noi, analiza literară Orwell conduce la prognoza că din victoria zdrobitoare, de Centenar, a marii majorităţi asupra unei minorităţi, emanaţia poate fi iar un partid Parlamentar de gen Vadim în 2020.
*** *** *** ***
Tot ce trebuie sa stii despre Loteria vizelor 2020

Consecință Brexit. Cea mai mare bancă germană părăsește Londra. Active de sute de miliarde de euro ies din Marea Britanie

Olanda va interzice folosirea telefonului mobil în timpul mersului pe bicicletă

Regele Salman al Arabiei Saudite a inaugurat trenul de mare viteză dintre Mecca și Medina, proiect de 7 miliarde de euro

*** *** *** *** *** *** *** ***
Nu îţi poţi păstra mintea limpede decât prin exerciţiu, citind cărţi fluviu. Tolstoi - Război şi pace. Thomas Mann - Iosif şi fraţii săi...
Iulian Chifu
Cum alterăm realitatea în războiul informațional: Post-adevăr, post-factual, post-umanitate . Pulsul planetei

Ura de sine e injectată în români ca să-şi vândă mai ieftin ce le-a mai rămas!
Cele mai mari defecte ale poporului român descrise de străini: habotnici, înapoiaţi, violenţi şi beţivi. „Ei n-au mai multă religie decât vitele lor“

*** *** *** *** *** *** *** *** *** *** *** *** *** *** *** *** ***

sâmbătă, 8 martie 2014

Bicentenarul poetului naţional ucrainean Taras Şevcenko



Romanticul poet care a scris Fata vrăjită, devenit imnul ucrainenilor de pretutindeni, trebuie să ne fie cel autoportretizat în iarna 1840-1841, ras, cu trăsături fine, cu privire de visător şi cu bărbie de luptător pe baricade, frate bun cu Shelley, cu Eminescu şi chiar cu Esenin. Această imagine dă şi cel mai frumos pamiatnik, cel de la Baku, unde poetul în rubaşcă oferă neamului său cartea Cobzar, chip aproape la fel de frumos ca acel Eminescu realizat în anul 2000 de sculptorul Dumitru Gorşcovschi la Cernăuţi.
Zek-ul mustăcios de sub căciula gerului exilului, a fost impus percepţiei publice de celebrul Kramskoi abia la zece ani de la atacul de cord care l-a răpus pe marele creator estic.

Taras Şevcenko s-a născut la 9 martie 1814 la Morînţi (lângă Cerkasî, la sud de Kiev), în robie (iobag, şerb), şi moare la Sankt-Petersburg sub supravegherea Ohranei, la 10 martie 1861. Orfan de ambii părinţi, s-ar fi pierdut în mulţimea pitorească a mujicilor Sufletelor moarte dacă harul nu i-ar fi fost observat de un diacon, în forma talentului pentru pictură şi al patimii cititului, desigur şi al primelor stihuri. Boierul oligarh Pavel Engelhardt, socotind că Taras e bun de pictor personal boieroaicei sale, după ce-l biciuieşte îl dă la şcoli de artă, la Vilnius şi la Petersburg. Aici, marele profesor şi pictor romantic Karl Briullov (truditor şi la Catedrala Sf. Isaac) îi obţine libertatea, inclusiv scoţând bani de la o loterie cu tablouri.
Se afirmă ca poet (cele opt poeme romantice din Cobzarul fixează limba literară ucraineană), ca folclorist şi ca pictor patriot: extraordinarul album de gravuri cu locuri istorice naţionale Ucraina pitorească.
Pentru aşa idealism, cade la 5 aprilie 1847 odată cu Frăţia Sfinţii Kiril şi Metodiu a patrioţilor kieveni şi ajunge proscris simplu soldat la Marea Caspică şi la Marea Aral, însuşi ţarul Nicolae I, care se zice c-ar inspira pe Putin, îngrijindu-se să nu mai scrie şi să nu mai picteze. Vin vreo zece ani de chin, cu manuscrise ascunse-n bocanci. Când scapă, e ţinut departe de Ucraina, pe la Nijni Novgorod (oraş zis de sovietici Gorki, loc de exil şi pentru disidentul Andrei Saharov) şi tot la Petersburg, sub cea mai infamă supraveghere.
Moare în chiar zilele emancipării iobagilor din Imperiului Ţarist, ceea ce le va permite patrioţilor ucraineni, în trena de libertate, să organizeze funeralii naţionale, mai ales studenţimea implicându-se.
Mormântul este loc de pelerinaj pentru milioane de ucraineni, la Cernecea Gora, pe malul  Niprului, lângă Kanev. Un spaţiu natal amenajat cam cum au îngrijit polonezii pentru Chopin la Stalowa Wola. Cu trimiteri spre contemporaneitate: o splendida tabără de sculptură, cum noi am ratat până şi la Hobiţa.   
Lasă că s-au înmormântat şi hatmani ucraineni la mănăstirea de aici, dar eroii celebraţi sunt mai mulţi! Printre ei, disidentul contributor la samizdat Oleksa Hirnîk, care şi-a dat foc ca Pallach şi ca Babeş, chiar la mormântul lui Taras Şevcenko, răspândind manifeste cu citate din marele poet naţional, protestând contra rusificării, în 21 ianuarie 1978, la 60 de ani de la declararea independenţei Ucrainei de sub ţarism (cam odată cu Basarabia).  

Îndârjirea cu care se bat azi pentru viitorul lor ucrainenii, spre admiraţia tuturor esticilor care nu admit mankurtizarea, se explică şi prin memoria că la centenarul lui Taras Hrihorovici Şevcenko, în martie 1914, oligarhii ce stăpâneau Rusia se purtau ca şi-acuma: un ukaz a interzis manifestările, iar jandarmul ţarist a păzit mormântul şi a făcut cordon cum e azi în Crimeea.
În acest martie sumbru, să fim, aşadar, cu inima şi cugetul, lângă fraţii ucraineni, la Bicentenarul poetului lor naţional, Taras Hrihorovici Şevcenko! 


Pentru Liceanul Neascultător care mai citeşte, în loc să memoreze comentarii:

Taras Şevcenko – Cobzarul, Ed. Univers, 1990, trad. Victor Tulbure, prefaţă Dan Horia Mazilu.
Taras Şevcenko, Tinerele mele gînduri, Ed Augusta, Timişoara, 2005, trad. Ion Cozmei.
Magdalena Laszlo-Kutiuk, Opera lui Sevcenko pe fundalul epocii sale, Editura Mustang, Bucuresti, 2002.    
Marius Chelaru – Taras Şevcenko sau suspinul în versuri al nisipului, în Convorbiri literare, sep. 2006.



Taras Sevcenko pictorul



 

duminică, 2 octombrie 2011

O Mişcare Populară sub hegemonia PPDD

Decât să-l critice orbeşte, înainte de a se uza la guvernare, tot aşa cum a fost votat orbitor PDL care a dezamăgit ulterior corpul didactic, mai bine s-ar înscrie toţi intelectualii de valoare în Partidul Poporului Dan Diaconescu, pentru a nu se repeta la infinit eroarea istorică din 1996, când Convenţia Democrată a dus lipsă de 15 000 de specialişti, care nici azi nu ştim câţi avem, nefiind asigurate condiţii UE de autoperfecţionare a lor.
Poporul care se duce la munci în Occident se uită cu jind nu numai la obiective turistice ca stadioane săteşti cu nocturnă, parcuri pe islazul comunal, piscine sau chiar porturi cu bărci private, ci şi la căminele culturale cu bibliotecă, numite acolo-şa de mult MEDIATECI, care la noi se mai bazează uneori pe fondul de carte veche de la editura Cartea Rusă, de sub ocupaţia sovietică, încât te întrebi la o asemenea infrastructură jalnică dacă se mai pot forma la noi INTELECTUALI sau numai NECHEZOLI!
Dacă ne-ar vizita azi ca turist Mareşalul, Mareşalul Averescu, cel care a dat pământ la eroi, s-ar indigna chiar în Capitală de cum a fost posibil aşa ceva şi cui revin RĂSPUNDERILE? Ce elită e aia de să n-aibă ea nevoie 22 de ani (cât România Regală Mare!) de Biblioteca Naţională moştenită aproape terminată de la Ceauşescu. O mare dezbatere privind răspunderile astea, de ce n-a fost nevoie de o Bibliotecă Naţională în ţara noastră dragă, se impune tuturor televiziunilor înainte de fastul inaugural. Iacă dar, de ce o Mişcare Populară, pusă sub hegemonia PPDD ca simbol apotropaic contra superciocoilor antropofagi, este providenţial de bine venită!

duminică, 10 iulie 2011

În Colaps Oligopedagogic (K.O.)

De câte ori o zbârceşte, ca la intrarea sistemului educativ în Colaps Oligopedagogic (K.O.), intelectualitatea are obicei de aruncă răspunderea pe umerii masilor largi populare, pe conştiinţa naţiei, uitând cine sunt maidanezii de pază ai democraţiei şi ai corectitudinii.
Analizând literar-artistic colapsul bacului, cum ai scrie o dramă, istorioara apare cam aşa: în anul eclipsei 1999, profii preuniversitari au terminat până-n eclipsa din 11 august lefurile care trebuia să le ajungă până-n octombrie, aceşti amărâţi nemaicăpătând niciodată autoritate pe carduri cât SĂ EDUCE elevi, instaurându-se în Sistem OLIGOPEDAGOGIA, care nu excludea încă performanţa de a-i mai învăţa comentarii sau ecuaţii... Dar politicienii continuând încă 12 ani, pe principiul electoral Moarte Intelectualilor, subsalarizarea, în lehamite-complicitate uneori cu universitarii şi megaintelectualii nesolidari cu fraierii inferiori aşa-zişi tot intelectuali, Sistemul a intrat sub dl. Funeriu în Colaps Oligopedagogic (K.O.), adică nu numai că nu mai e în stare a fi capabil A EDUCA educabilii noştri în 2011, dar nu-i mai poate pregăti nici măcar de examene terminale sau de teste PISA.
Exploatarea politică urmând a fi, pe bună dreptate, că dl. Boc, profitând de reculul sindicalismului, va congela de tot salariile sau le va reduce cu 25%, diseminând retribuirea după calitatea rezultatelor, iar părinţii se vor orienta rapid că în 2012 nu mai dai şpagă la bac ci investeşti în Industria Meditaţiilor!
Altfel spus, naţia se autoreglează de două milenii făcând abstracţie de cărturari şi de salarizarea lor, care nu se mai poate sa nu crească prin ieşirea din recesiune şi intrarea în dârdora electorală, dar uite că totuşi se poate.

vineri, 1 iulie 2011

Colacul de salvare al dlui Băsescu

Pesemne Preşedintele nu se aştepta să mai apere cineva pe Rege.
Autoelita a cochetat cu monarhismul doar în trena promiţătoare a Paştelui din 1992.
Cum n-am avut curent unionist, aşa n-am avut intelectualiceşte nici curent monarhic serios. Certarea preşedintelui Băsescu de către mega-dezamăgiţi ţine mai mult de autopublicitate şi deja au început vecinii să pescuiască în ape tulburi.
Ne-am pomenit cu o declaraţie rusească de o violenţă care va întări curentele naţionaliste, deja excitate de chestiunea regionalizării şi de trendul extremist de la Vest.

"Rusia este indignata de recentele afirmatii ale presedintelui Romaniei, Traian Basescu, potrivit carora "in locul maresalui Ion Antonescu in 1941 si el ar fi trimis soldati romani peste Prut" pentru participarea la agresiunea Germaniei hitleriste impotriva URSS. Asemenea declaratie - facuta mai ales in ziua celebrarii a 70 de ani de la inceputul celui de-al doilea razboi mondial, in timpul caruia poporul nostru a pierdut 27 milioane de locuitori - nu poate fi explicata prin circumstante de politica interna sau prin referiri la intrebari provocatoare ale ziaristilor. Este absolut evident ca o asemenea bravada nerusinata care justifica agresiunea fascista si intineaza memoria a milioane de victime este de neadmis si trebuie sa primeasca o apreciere adecvata din partea Europei civilizate". (v. Rev 22 online)

E posibil ca întârzierea acestei declaraţii ruseşti de ecou NATO să fi venit din faptul că idei similare antibăsescian s-au exprimat deja în RO cu asupra de măsură.
Trebuie însă reamintit mereu cititorului occidental că Al doilea război mondial nu a început la 22 iunie 1941, acum 70 de ani, pe Prutul cel blestemat, ci la 1 septembrie 1939, după ce Rusia stalinistă a împărţit frăţeşte Europa de Est cu Germania nazistă prin Pactul Ribbentrop-Molotov.
Românii Regali de rând nu au făcut, cum se numea atunci, Războiul Sfânt, pentru a cuceri Ucraina, sau pentru a extermina alte popoare, ci pentru a răspunde ca europeni demni unei agresiuni şi unui început de bolşevizare ireversibilă declanşat prin Năpasta din 1940.
Fără această exprimare energică a unităţii naţionale, e aproape sigur că Stalin nu i-ar mai fi constrâns pe Aliaţi să ne redea Ardealul cel căzut sub teroarea horthystă.
Cele 27 milioane de victime evocate în declaraţie nu le-au făcut numai românii şi nici măcar germanii, ci în primul rând modul stalinist de a purta războiul cu exces de sacrificii, cu birocraţie incompetentă.
A se reciti măcar Soljeniţîn.
Luând apărarea Rusiei, dl Ponta riscă să devină colacul de salvare al dlui Băsescu de îndată ce va fi arătat cu degetul drept tonomat al lui Iliescu.

joi, 27 ianuarie 2011

Ministerele de forţă

A tăia pensiile nesimţite e un act eroic, iar a fi bun român înseamnă a recunoaşte că ministerele de forţă sunt, sub globalism, cele care pot apăra identitatea naţională, tocmai primele batjocorite în oligopedagogia noastră, al Educaţiei şi al Culturii.
În postromânism, după subminarea valorilor româneşti (istorie, patrimoniu, Eminescu, Voievozi, Exil, ortodoxie), a da şi Armata pradă tonomatelor editorialişti sau postacilor tonomate e periculos, poate aduce aliaţi extremiştilor, la modă în UE, în vremuri de incapacitate a democraţiei de a lumina civic poporul cum să reprime corupţia şi incompetenţa. (Președintele Partidului "Totul Pentru Țară" fu un general Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul)

sâmbătă, 18 decembrie 2010

Mai grav decât pupincurismul ceauşist, postromânismul

Sancţionarea de către CNA a emisiunii Profesioniştii, unde Ion Cristoiu a început să vorbească despre Corneliu Zelea Codreanu fără a termina, a atras şi reacţia a zece megaintelectuali în apărarea dnei Eugenia Vodă, pe motiv că nu s-au certat la fel necroloagele prilejuite de funeraliile poetului ceauşist Adrian Păunescu.
Dacă era un superprofesionist, dl Ion Cristoiu scotea cartea aia despre „romantismul” Căpitanului până-n Crăciun, în mai multe exemplare decât a lui Cartianu despre sfârşitul lacrimogen al Ceauşeştilor, valorificând astfel, ca mai bine vandut autor decat Cărtărescu, extraordinarul tsunami publicitar format dintr-o frază neterminată şi îngăduind analiza pe text, este sau nu o apologie a fascismului.
Iar dacă eram eu dna Eugenia Vodă îl intrerupeam dacă nu cumva ideea bestsellerului nu i-a venit când au vrut să-i execute silit casa pe procese de calomnie, întâi dna Adameşteanu de la GDS, apoi dl Mititelu din CNA + Alianţa Civică:
http://www.jurnalul.ro/special/special/ion-cristoiu-risca-sa-ramana-fara-casa-print-117045.html
Nobilă-mi pare apărarea unei doamne, aş semna şi eu, dar nu mi-s megaintelectual, ci numai cărturar, iar argumentul cu Adrian Păunescu e ca nuca-n termopan, deoarece după Revoluţie poetul a înţeles mai bine decât monarhiştii importanţa recuperării Basarabiei şi s-a împrietenit cu Grigore Vieru, pe când alţi intelectuali publici, scriind abject în contra simbolurilor unioniste Eminescu şi Ştefan cel Mare, au comis păcate de-ale postromânismului mai impardonabile istoric decât pupincurismul ceauşist.

duminică, 24 octombrie 2010

Către o nouă revoluţie

Acumularea bogăţilor şi a elitelor la un pol al societăţii şi a mizeriei materiale şi spirituale la celălalt pol poate conduce nu numai la scârbirea UE de RO ci şi la recluziunea temporară benevolă a ţării noastre, pe termen limitat desigur, cu scuze că noi avem de săvârşit o nouă revoluţie. Totul depinde de intelectuali, de enciclopedişti, de Luminarea Poporului.
În acest sens, dezvăluirea apucăturilor de păianjen ale lui SOV este un pas uriaş către adevăr. Nimeni nu se mai îndoieşte azi în mişcarea noastră civică de utilitatea şi legitimitatea interceptării corespondenţei şi a oricăror conversaţii, colocvii sau cenacluri, de către postsecuritate şi serviciile secrete, în scopuri nobile, judiciare sau de ecarisaj politic. A înmugurit aşa speranţa că ne vom delecta cu geografia completă despre cum se discută în presa noastră de la investitor la editorialist. Abia aşteptăm analiza originalităţii discursului din stenogramele Adevărul (Patriciu, Pleşu, Manolescu, Cartianu, Drăgotescu, Iaru, Paraschivescu), Evenimentul zilei (Cărtărescu, Mihăieş, Tismăneanu), Gândul (CTP), România Liberă (Angela Mungiu-Pippidi), Jurnalul Naţional (Adrian Păunescu, Matei Vişniec, Marius Tucă) şi alte ziare sau televiziuni.