Metafizic,
tragicul sentiment postromânesc al
des-fiinţării exprimă de te deprimă, ca PRIMĂ PROBLEMĂ DE BAZĂ, presimţirea
multor cetăţeni oneşti nenechezoli, pe măsură ce Autoelita nu o declară dar
grăieşte numai în termeni de valori euroatlantice, după o uriaşă inginerie
speculativă, că noi asistăm la sfârşitul
istoriei naţionale, cu istorici şi istoriografi mediatici cu tot, când
Neamul Românesc a devenit populaţie, fiindcă valorile noastre de patrimoniu,
pentru care s-au jertfit strămoşii, nu e bune de nimic, nu sunt recunoscute
neam de economiile de piaţă liberale nicăieri pe mapamondul
spiritual, iar la noi nu mai trezesc decât interes parodic sau miştocar. În
consecinţă, e şi normal, şi drept, şi comic, că se vor infiltra în secolul XXI
alte seminţii, mutătoare sau mutante, pe meleag,
ca decidenţi majoritari, cari să ne eficientizeze nouă pibul la maximum şi să-l
distribuie bugetar dumnezeieşte, conform normelor eticii şi echităţii
legendare, normalizându-se cam prea târziu nivelul de trai de să nu te mai
desţărezi/deteritorializezi tragic, ca geniu natural, din Ţara creştină a lui
Peşte, până la 12 12 (21)12 pe motive că din cauza corupţiunii/incompetenţei
endemice şi a complicităţii intelectuale, după ce începând de la 8 ianuarie
2003, când cu Imposibila lustraţie, burghezia activisto-securistă de şpagă,
compradoră şi de merit Top 667, prin urmaşii ei, au substituit sau, mai bine
zis, au consolidat, au dublat în compoziţia socioumană a cleptocraţiei, pe interlopul autohton, împerechindu-l în
umbra spinului cu imperialistul
străin la apus de soare.
Trăim pe
culmile disperării unei prosperităţi nevisate chimeric. Proştii nu mai citeşte
nimica. Şi nici nu-i doare de să-i bată pe marii iniţiaţi, să desecretizeze listele de cărţi bune care i-au
inspirat. Scriitorii şi scriitoraşii, văzând în fapt postumitatea de kkt a
lui Eminescu, nu mai scriu decât de pe o zi pe alta, în debara. Trotuarele au
ajuns parcări şi nici nu mai poţi traversa merditativ pe traseele patriarhale
din cauza unui trafic infernal, iar în parc dă bicla şi dulăul peste tine, de
se sparie gândul. Iar dac-ai teleporta minibigul din Cucuieţii din Deal în
Epòcă, ai putea poza şi posta pe Facebook cozi balauriene kilometrice la marfa
colorată kitsch orbitor de azi, în timp ce din boxele bisericii te asurzesc
trackuri de la Mont Athos, amintindu-ne veşnic de Marea Recuperare şi
povăţuindu-ne că ar fi aproape benefic să nu ratăm Mântuirea Neamului, deoarece
e perfect şi uşor fezabilă, – dacă ai Infrastructură Intelectuală, totul
mergând tot înainte de la sine, căci omul e un fel de vită sacră ce dă lăptic
spiritual din belşug, ca un automat paralelipipedic în pahare de plastic, prin
fărâma soft de duh imprimată de la Facere în carnea sa.
Criza e
pentru proşti. Şi pentru cărturari,
care în orice orânduire sau încarnare tot amărâţi ajungeau, pe când
carosabilul şi trotuarele gem de frustrare şi invidie, astă groaznică depresie colectivă, postromânismul, realizăm şi extrapolăm
profetic că se va zen relativ tămădui numai atuncea când se vor detecta, la stat şi la filantropii amatori de mecenariat
preventiv contra impozitării averilor, arginţii
pentru o Infrastructură Intelectuală
de tip occidental, întru Luminarea Poporului de să aibă altceva la ce se gândi proletarii:
biblioteci-mediateci, televiziuni, internet, şcoli, universităţi populare,
muzee, teatre, temple, excitante la discreţie, cluburi, malluri şi cămine
culturale, de la care să emane şi să se acumuleze zi de zi mângâierile că noi
românii avem totuşi o Istorie de jertfă şi o Limbă străveche cu
mare Viitor paneuropean de s-o asimileze toţi ca pe latina medievală, A DOUA
PROBLEMĂ DE BAZĂ reducându-se astfel la pactul naţional de a se acorda prioritate infrastructurii intelectuale faţă de
infrastructura rutieră, cea de jdemii de ori mai costisitoare şi care,
axiologic pe GPS, pe lângă că-i efemeră de dai în gropi, nu duce nicăieri, adică nu-ţi mai foloseşte, spre deosebire de
filozofia din audiobook, după ce nu mai şofezi.
Iar A TREIA
PROBLEMĂ DE BAZĂ A ROMÂNILOR ţine de a se institui, prin asumarea răspunderii
guvernamental-constituţionale şi parlamentare, Partidul Cadrelor Didactice, carele nu numai că va elimina UDMR-ul,
Partidul OTV, Partidul Postsecurităţii, eventual viitoarea Uniune Democratică a
Rusofonilor din RO, de după Unire, şi orice alt minipartid, în coaliţiile de
guvernare, dar va face, evident, nu
politică în şcoală ci politica şcolii în comunitate, odată respectat ca putere de Putere, misia sa
providenţială fiind, în viziunea de mai sus, radical educativă, anume să
însufleţească Infrastructura
Intelectuală promisă, mişunând între pereţii goi bibliotecare
profesioniste, muzeografe, ghizi, duhovnici, consilieri civici, psihanalişti
publici, apostoli rurali, profesoare frumoase şi mai ales cadre de-a dreptul
pregătite universitar, capabile a-şi aduce aportul ca furnica, scutind pe
filologi de treburile migăloase, la actualizarea şi sporirea sculăriei academice (ediţii critice,
biografii, arhive, memoriale, pleiade, dicţionare, lexicoane, cercetări
bibliografice, florilegii, traduceri, sondaje, recenzii, cronici de
întâmpinare, ferpare, necrologuri dar şi evocări, cărţi şi periodice online,
miniteleviziuni didactice, mobil literar, kindle Weltliteratur, alte
instrumente de lucru occidentale) şi totodată minţi luminate la zi de să
tălmăcească marile cuceriri ale cunoaşterii şi creaţiei contemporane
universale, într-o larg accesibilă cu talent sau geniu sintetic literatură de popularizare,
esenţializându-se şi lămurindu-se tuturor
cetăţenilor români din RO şi din Diaspora Română (DRO) ideile principale ale Secolului XXI şi ale Epocilor Mooye sau Wash,
adică, vezi/citeşti bine, ideile megaintelectualilor, seismectualilor şi ale
universitarilor valoroşi, asigurându-se astfel ca sustenabilă Luminarea Poporului
pe tot parcursul vieţii acesteia care preocupă îngrijorător de înfiorător pe
toţi, inclusiv pe marii iniţiaţi.
(Camelian Propinaţiu - Postromânismul)
(Camelian Propinaţiu - Postromânismul)
Postări
