Burghezia de merit si cleptocratia ar trebui sa solicite clasei politice din RO o strategie unionista limpede, ca a fostilor nostri aliati germani. Doctrina ca ne vom uni cum Letonia si Spania, adica in UE, e un mod de a dispretui idealismul tineretului care a rasturnat bolsevismul si la Bucuresti, si la Chisinau. (Dimpotriva, ar trebui stabilite raspunderile politice si intelectuale: de ce Romania nu a recuperat Basarabia!)
Noii Golani au dreptate: e timpul faptelor nu al vorbelor. Poate ca memorabila aniversare în trei culori staruitoare a Unirii, la 27 martie 2009, a alimentat Speranta în perspectiva careia s-au nascut protestele din 6-7 aprilie, cand tineretul a readus Republicii Moldova un viitor european.
Problema cheie a unionismului este cum lamurim minoritatea rusofona ca e mai bine asa. Revine elitei intelectuale romanesti de pretutindeni sarcina de a demonstra convingător ca o ipotetica Uniune Democrata a Rusofonilor din Romania s-ar bucura de clauza minoritatii celei mai favorizate: ar fi aproape tot timpul la putere in diverse coalitii, cum demonstreaza ultimii 20 de ani de democratie la Bucuresti ca a beneficiat Uniunea Democrata a Maghiarilor din Romania.