Nu se judeca niciodata popoarele, ci doar elitele.

Nu cred ca eminentul critic Nicolae Manolescu a ajuns asa de rau incat sa fie aparat sub un titlu criptorasist:
Laşitatea poporului român

Nu se judeca niciodata popoarele, ci doar elitele. Nu poporul trebuia sa se alature in 1977 Miscarii Goma, ci intelectualii.
Poporul roman a mers impotriva bolsevismului pana la Volga si in Caucaz, iar in 1989 a doborat sangerosul totalitarism ceausist.
Nechezolii nostri insa, decat sa lumineze masele largi populare, sa le arate Calea, au proclamat Imposibila Lustratie si au inlocuit un stapan cu altul.
2010 10 05, ReTV, Cristi Rogozanu - Laşitatea poporului român

Clauza minoritatii celei mai favorizate

Burghezia de merit si cleptocratia ar trebui sa solicite clasei politice din RO o strategie unionista limpede, ca a fostilor nostri aliati germani. Doctrina ca ne vom uni cum Letonia si Spania, adica in UE, e un mod de a dispretui idealismul tineretului care a rasturnat bolsevismul si la Bucuresti, si la Chisinau. (Dimpotriva, ar trebui stabilite raspunderile politice si intelectuale: de ce Romania nu a recuperat Basarabia!)

Noii Golani au dreptate: e timpul faptelor nu al vorbelor. Poate ca memorabila aniversare în trei culori staruitoare a Unirii, la 27 martie 2009, a alimentat Speranta în perspectiva careia s-au nascut protestele din 6-7 aprilie, cand tineretul a readus Republicii Moldova un viitor european.

Problema cheie a unionismului este cum lamurim minoritatea rusofona ca e mai bine asa. Revine elitei intelectuale romanesti de pretutindeni sarcina de a demonstra convingător ca o ipotetica Uniune Democrata a Rusofonilor din Romania s-ar bucura de clauza minoritatii celei mai favorizate: ar fi aproape tot timpul la putere in diverse coalitii, cum demonstreaza ultimii 20 de ani de democratie la Bucuresti ca a beneficiat Uniunea Democrata a Maghiarilor din Romania.

Mortii lui Ceausescu si mortii Emanatiei

Dupa 20 de ani, aproape ca nu mai poate fi pedepsit nimeni, desi crimele politice ar trebui sa fie imprescriptibile. Amuzanta este insa tendinta de a face din Ion Iliescu tap ispasitor, cum patira ca unici vinovati Ceausescu si Miron Cozma pentru complexe vinovatii colective! Or, in zilele terorismului, pana sa se poata aduna CFSN-ul cu Doina Cornea si Laszlo Tokes in frunte, a existat un nucleu executiv al puterii de care uitam in defavoarea celui care s-a expus memorabil, precizand si cum trag teroristii. Justitia romana e datoare sa sintetizeze urgent tot ce stie despre diversiunea terorista si despre complicitatile privind perpetuarea acestui mister. Se va rezolva atunci discriminarea ca numai mortii lui Ceausescu sunt eroi, pe cand mortii Emanatiei sunt tratati din ce in ce mai mult ca niste fraieri, care au fost chemati prin radio si televiziune sa apere obiective militare sau politice ucigase, si s-au dus dintr-un idealism care riscam sa devina irepetabil la romani.