Sergiu Nicolaescu atacat pentru epopeea naţională cinematografică

Mulţi revoluţionari la Bucureşti n-au auzit acele petarde ploieştene dintr-un mediatizat interviu, ci strigându-se Timişoara! Timişoara! Dar sunt convinşi că Sergiu Nicolaescu a făcut ce-au făcut şi Iliescu, Militaru, Roman, Brucan, Brateş, Voican sau Măgureanu. Filmul "15"(cu trubadurul marinar alcoolic revoluţionar numai din întâmplare) are în 2005 un scenariu senil, dar care justifică ticălos represiunea bolşevică: Răduleasca descoperă un pistol de formă ungurească într-o pungă. Timişorenii nu au lozinci, par ieşiţi din Lăzi. Patibulari, ei au doar gesturi de ură. Demonstrează nu la partid la CJP, ci la Spitalul Judeţean! Ei calcă în picioare un soldat cu cască albastră de la Interne şi chiar provoacă prin nişte civili ofensivi Armata, silind-o să deschidă focul în scop de autoapărare! In postromânism, previzibil este că Sergiu Nicolaescu nu e atacat însă nici pentru filmele mărunte, nici pentru dubioasele relaţii cu Puterea de dinainte de 1989, din Revoluţie şi de după, ci pentru epopeea naţională cinematografică. A zice, cum sugerează CTP, că Joan of Arc (cu Ingrid Bergman) e mai mişto decât Dacii sau Mihai Viteazul ţine de aceeaşi retorică de tip securist ca a susţine că Paul Goma n-are talent!