Dar ce este un led?
Un led este un intelectual, de regulă
pregătit universitar, care face observaţie romanescă şi luminează poporul,
deoarece îşi dă seama că terenul, intravilan sau extravilan, e bun, doar că
lăsat în paragină de cleptocraţie (KX).
Apariţia a tot mai multe leduri, ieşite la lumină din rândurile postacilor profesionişti,
este o realizare epocală a oamenilor din subterană, cu perspectiva alungării
acelor demoni ai blocajului comunicării, zidit prin investiţii masive ale DŞ în
neîncrederea reciprocă, de s-a ajuns
până acolo în postromânism că nici
poporul nu mai aşteaptă nimic de la intelectuali, nici intelectualii de la popor!
Dar dialectica ne învaţă că racul
progresează. De aceea, nu te mira că vei număra chiar şi la tine-n răboj,
ortacule, enunţuri vechi cu care tu însuţi nu mai eşti de acord şi te şi miri
cum dreaq de ai putut susţine tu
cândva aşa naivităţi pe aşa vremi! Dar cu toate că, în principiu, discursul
unui postac ar trebui să fie de la sine redundant, ca simplificare a ideilor
altuia, sau banalizare a profunzimilor geniului naţional, citite prin etern
aceiaşi ochelari de armăsar reducţionişti, noi avem nevoie de multă bunăvoinţă
bătrână, goetheană, pentru că adevărul
trebuie repetat mereu fiindcă şi minciuna este propovăduită fără încetare.
Deci poţi lesne obosi, fiindcă jocul nechezolilor cu abureala/minciuna pare
totdeauna bănos, c-aşa-i homosapul, o entitate fără de virtute, adică tot mai virtuală, încât raritatea onestităţii şi
geniului la noi în cei 22 de ani, cât ai României Regale Mari, ai Epocii Mooye
(1989-2011), cum a fost ea botezată pe web în 1999, după altercaţia tv a Ronei
Hartner cu Vadim, ne impune a sublinia cu tărie, prefaţând ca ortaci pedefeul Luminarea Poporului, că oportunitatea
care particularizează această culegere de probleme şi problemuţe de bază ale
românilor e că, pe parcursul alcătuirii ei, edagonul Propinaţiu şi-a putut fixa, ca orice educator de Genii Obligate (GO), o idee originală,
deci pesimistă filozofic, despre limitele
literaturii, amăgitoare teologic ca zidurile Bizanţului cât amar de vreme
noi românii nu ne-am îndeplinit neam ca
Neam Misia Istorică pe meleag. Şi atunci prozatorul decepţionat s-a
despărţit pe nesimţite de ficţiune, cum odinioară de lirism, deci şi de identitate ca maptex, ca maşinărie producătoare de
text, întorcându-se literar înainte de
Dinicu Golescu, primul nostru luminător intrat boiereşte în UE, limitându-se la a supravieţui doar ca un
modest furnizor de opinii, panseuri şi atitudini matinale, de prânz şi
predominant de seară, emise de jos în sus, spre muezinul stilat din balcon
urlătoriu, în cantităţi mici, uşor digerabile, fără pauză, respectând în plin
postromânism dictonul străbunilor noştri daco-romani, nulla dies sine linea.
Şi nu ne îndoim că modestia
Propinaţiului, nejustificată la un intelectual-fără-stăpân,
dar afirmată la atâtea propinaţii sub bolte reci, se va deosebi în vreun fel de
a înainte-mergătorilor săi Zaharia Carcalechi, de au scos la 1826 Povăţuitorul
tinerimei către adevărata şi dreapta cetire atribuindu-l mai
mediatizatului Gheorghe Lazăr, lângă a cărui statuie o merită pe a sa amintind
c-a fost editor Golescului, şi bănăţeanul Damaschin Toma Bojincă de-şi apăra pe
la 1828 pe ai lui chiar într-o limbă în creştere, mai obişnuită cu înjurăturile
fireşti la cei mulţi şi asupriţi de nomenclaturile imperiilor: Respundere
desgurzătoare la cârtirea cea în Halle în anul 1823 sub titula Erweiss dass die
Walachen nicht romischer Abkunft sind.
Ce ar fi urmat după jalnica Trilogie Nechezol, practic terminată încă din anii de suspans 1997-1999,
până să se anunţe intenţia occidentalilor de a se lăţi cu băncile şi şuncile
lor peste Galiţia Mare de la Baltică la Pont, repauzatul Propinaţiu, autosuspendat ca prozator nu şi ca
globe-trotter, dă din umeri şi din aripi că nu
ştie, deoarece s-a dumirit ca un stol de păsări Simurg că tocmai aceste subcomentarii din ce în ce mai
rafinate de la o lună la alta, mai artistice, îl exprimă şi literar, ca pe orice om din subterană, profet al extincţiei
vesele a Neamului, cu sclavi fericiţi, ceea ce a zădărât mulţi Stăpâni de pitbulli webistici, mai ales de când o zis că multă lume amărâtă mai bine câine decât om
sub Tricolorul murdar, şi postacul „Camelian Propinaţiu“ e mirosit, mânjit
şi lătrat ca un „Cameleon Popândău“. Show, pe el!
(Camelian Propinaţiu - Luminarea Poporului)
Postări
