Frământările turceşti şi Luminarea Poporului

Bine era de la Istanbul să importăm pentru bucureşteni nu numai Moscheea lui Ponta, ci şi Metrobusul: https://www.youtube.com/watch?v=4UdWr7RQVdw

Are si la Borges la Buenos Aires: https://www.youtube.com/watch?v=JTVojESwRAo

http://www.dcnews.ro/de-ce-este-vinovat-ponta-in-cazul-moscheii_510641.html

De regulă, la problemele complicate, se răspunde cetăţeanului la televizor cu aceiaşi vorbitori ai canalului şi cam cu aceiaşi invitaţi pricepuţi la orice, iar dacă se recurge la specialişti adesea sunt dubioşi.

Presa, câtă a mai rămas, vorbeşte mai totdeauna despre ce s-a arătat la televizor, rareori vede cu proprii ei ochi viaţa reală.

Frământările turceşti ne surprind cu două materiale serioase, venite la momentul potrivit, ceea ce rareori se întâmplă. De aceea, ne grăbim a le semnala:

Adrian Cioroianu

Turcia 2016 –detalii (?) pentru cei ce vor să ştie mai multe (Geopolitică aplicată, ep. 09)

Alina Mungiu-Pippidi

În Turcia nu acâștigat democrația. Cel puțin nu deocamdată

În contrast, criticul literar Ion Cristoiu, înclinat să convingă din creion masile că Erdogan şi-a înscenat singur criza, mai are şi îndoieli retorice:

Întrebarea întrebărilor: Dacă Erdogan se ceartă cu americanii, de partea cui vom fi noi,românii?

Răspunsul Poporului fiind evident: vom fi cu americanii, fiindcă ei sunt singurii prieteni îngrijoraţi de sănătatea justiţiei noastre şi de fragilitatea vieţii civice, slabă apărătoare a democraţiei, câtă vreme kilointelectualii se citesc numai între ei, neobsedaţi de Luminarea Poporului.

Nu va fi usor de convins SUA: https://en.wikipedia.org/wiki/Fethullah_G%C3%BClen#cite_note-83
http://gulenbooks.com/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Mi%C8%99carea_G%C3%BClen

***** 19 07 2016 Adaos
[A început epurarea în Educaţie, inclusiv în învăţământul superior, fiind lovite 15 000 de cadre, lista era deci pregătită.]

Marius Văcărelu
Turcia în 10 puncte: fotografie geopolitică

Şerban F. Cioculescu
De ce ţi-e frică (nu) scapi. Erdogan, obsesia loviturii de stat şi destructurarea durabilă a societăţii turce

BBC - Ezgi Basaran
Turkey coup: Who was behind Turkey coup attempt?

*****  Linkuri utile privind atmosfera locală

http://www.hurriyetdailynews.com/

http://www.trtworld.com/live

http://www.cnnturk.com/canli-yayin

http://www.trthaber.com/canli-yayin-izle.html

http://www.tgrthaber.com.tr/canli

http://www.haberturk.com/canliyayin

De observat înapoierea mediatică a României, a cărei imagine distorsionată şi de neprieteni, cere de-a dreptul un Minister Propagandei.

---

Târgul de carte Gaudeamus 2014. Pentru bibliotecile liceale

Ion Bucur - Cartea represiunii. 1989

Constantin Gane - Trecute vieţi de doamne şi domniţe. Cele mai frumoase istorii

Seria de autor Petru Ursache, Ed. Eikon: „ Etnoestetica”; „Etnofrumosul sau cazul Mărie”; „Moartea formei”; „Antropologia – o știință neocolonială”; „Gastrosofia sau bucătăria vie”; „Omul din calidor”
video: Carturarul Petru Ursache in cautarea omului frumos Simpozion 05 06 2014  .


Maria, regina României - Jurnal de război. 1916 -1917 (precedat de însemnări din 1910 –1916)
Diana Mandache - Balcicul Reginei Maria
Sandra Gătejeanu Gheorghe - Eticheta regală
Mite Kremnitz - Regele Carol al României

C.G. Jung - Analiza viselor

Pleşu, Liiceanu, Patapievici - O idee care ne suceşte minţile

Milan Kundera - Sărbătoarea neînsemnătăţii
Mo Yan - Ţara Vinului

Konstantin Sergheevici Stanislavski - Munca actorului cu sine însuşi (volumul al II-lea)

Thomas Kuhn - Despre revoluţie şi paradigmă în dezvoltarea ştiinţei

Papa Francisc - Educaţia – în slujba vieţii

Mihai Cimpoi - Studii şi articole despre Mihai Eminescu

Un dar Bucureştiului. Tompa Gábor - "Noul locatar" la Teatrul Nottara

El însuşi mutându-se, Eugène Ionesco ne-a lăsat pentru mai târziu Le Nouveau locataire, anticipând că absurditatea va creşte industrial, pachetele comandate online maşinal blocând străzile, metroul şi Sena (că pe Dâmboviţa nu se circulă). Intrarea în spectacolul de la Teatrul Nottara, cu o cameră proaspăt spoită albastru-gri umed, de-i simţi şi mirosul de var dezinfectant, nu de vinarom, ceva umbre extrem orientale; se întâmplă un nu ştiu ce cu o maşină de fum şi de monoxid de carbon Renault-Dacia, zgomote de oraş, etajul şase şi un perete aplecat frapant a filosofie şi a mansardă Cioran. În final, la aplauze, jupuirea fardului actorului din starea de clovn-maşină se face de asemenea cu greu.

Iar ce urmează între pereţi, semitransparenţi când trebuie, pe scurt: condiţia umană vegheată cu o duioşie nemeritată (măcar jucăriile copilăriei au aici culori, strălucire, când nici cărturarii postmoderni, de fapt nu mai au memorie decât parodică), într-un spectacol insuportabil pentru hârciogul de mall contemporan. O funie de spânzurătoare, închiderea faraonică în paravanele lucrurilor, jocul de pendulă al becului mansardei, îmbătrânirea instantanee a celor doi vagabonzi încărcători, călăuzesc spaima cea veselă spre împachetarea finală a locatarului şi întrebarea ce naiba mai iei cu tine din mall-ul acumulat personal.
Reducerea la patru personaje fără culori, Locatarul, Portareasa şi doi Primitori-Distribuitori, te trimite cu gândul la Waiting for Godot, altminteri des regizat de Tompa Gábor, el însuşi trecând în final prin scena avanpremierei îmbrăcat în alb-negru. Ce mai avusese de declarat marele creator fiind aici:
Gábor TOMPA: „Mă consider un exponent al şcolii româneşti de regie“

Un dar Bucureştiului, de la Cluj, o piesă cert mai adânc filosofic şi mai atent vizual construită decât ce vedem aici, la Paris în Franţa dintr-un Montreal Canada: Le Nouveau locataire d'Eugène Ionesco 

În mod normal, spectacolul ar trebui să reziste 20-30 de ani cu casa închisă. Francisco Alfonsín, Ada Navrot, Ion Grosu şi Gabriel Răuţă au din prima seară interpretare perfect exersată, dealtfel toată maşinăria funcţionează fără cusur, de parcă ar fi reprezentaţia 1000.

Piaţa Romană şi caricatura Dali a lui Traian, probabil Trojan Horse!

Statuile nu se fac nici pentru superciocoi, nici pentru megaintelectuali, ci pentru omul de pe stradă. Ce a dezvelit nu demult pe treptele Muzeului de Istorie primarul Oprescu nu e statuia lui Traian, ci a intelectualului Mankurt, care nu mai crede în viitorul Neamului (de-aia lipsesc cei doi prunci) şi atunci lucrează liniştit la castrarea conştiinţei naţionale, ca să cedăm ieftin ultimele resurse de ţară bananieră Străinului.

În curând, la Piaţa Romană, bucureşteanul şobolănit pietonal va vedea zilnic ce reprezintă caricatura lui Traian pentru Dali (probabil ce se vinde ca Trojan Horse!!!), în loc de ce era odată Traian pentru Neamul Românesc, amuzant fiind că logica suprarealismului cere înălţarea miniaturii mărite la scară pe o columnă pe care să fie gravate fragmente din tratatul bestseller „Arta Pârţului“, selectate ad libitum de amicii sculptorului Avida Dollars, care va fi umplut Spania cu artă monumentală istorică, cum ştie tot căpşunarul!

Vom avea atunci tocmai monumentul potrivit în postromânism pentru sterilitatea clasei politice şi intelectuale de azi, incapabilă să recupereze Basarabia şi să stăpânească Ardealul, sub Tricolorul de două pogoane de la Clinceni.

De semnalat că supraealismul bucureştean merge cu oniricul până la capăt.
Ce dă Gândul din 12.02.2013 ca Statuie a lui Traian:
Statuia lui Traian
se vinde la preţ derizoriu drept Cal Troian (!):
Trojan Horse

Sergiu Nicolaescu atacat pentru epopeea naţională cinematografică

Mulţi revoluţionari la Bucureşti n-au auzit acele petarde ploieştene dintr-un mediatizat interviu, ci strigându-se Timişoara! Timişoara! Dar sunt convinşi că Sergiu Nicolaescu a făcut ce-au făcut şi Iliescu, Militaru, Roman, Brucan, Brateş, Voican sau Măgureanu. Filmul "15"(cu trubadurul marinar alcoolic revoluţionar numai din întâmplare) are în 2005 un scenariu senil, dar care justifică ticălos represiunea bolşevică: Răduleasca descoperă un pistol de formă ungurească într-o pungă. Timişorenii nu au lozinci, par ieşiţi din Lăzi. Patibulari, ei au doar gesturi de ură. Demonstrează nu la partid la CJP, ci la Spitalul Judeţean! Ei calcă în picioare un soldat cu cască albastră de la Interne şi chiar provoacă prin nişte civili ofensivi Armata, silind-o să deschidă focul în scop de autoapărare! In postromânism, previzibil este că Sergiu Nicolaescu nu e atacat însă nici pentru filmele mărunte, nici pentru dubioasele relaţii cu Puterea de dinainte de 1989, din Revoluţie şi de după, ci pentru epopeea naţională cinematografică. A zice, cum sugerează CTP, că Joan of Arc (cu Ingrid Bergman) e mai mişto decât Dacii sau Mihai Viteazul ţine de aceeaşi retorică de tip securist ca a susţine că Paul Goma n-are talent!

Statuia intelectualului Mankurt

Statuile nu se fac nici pentru superciocoi, nici pentru megaintelectuali, ci pentru omul de pe stradă. Ce a dezvelit pe treptele Muzeului de Istorie primarul Oprescu nu e statuia lui Traian, ci a intelectualului Mankurt, care nu mai crede în viitorul Neamului (de-aia lipsesc cei doi prunci) şi atunci lucrează liniştit la castrarea conştiinţei naţionale, ca să cedăm ieftin în postromânism ultimele resurse de ţară bananieră Străinului. Regretatul sculptor a mai fost amăgit să ne arate, la Montreal, şi cât e de mort Eminescu. Fireşte, Vasile Gorduz nu l-a iertat nici pe Ştefan cel Mare.

O Mişcare Populară sub hegemonia PPDD

Decât să-l critice orbeşte, înainte de a se uza la guvernare, tot aşa cum a fost votat orbitor PDL care a dezamăgit ulterior corpul didactic, mai bine s-ar înscrie toţi intelectualii de valoare în Partidul Poporului Dan Diaconescu, pentru a nu se repeta la infinit eroarea istorică din 1996, când Convenţia Democrată a dus lipsă de 15 000 de specialişti, care nici azi nu ştim câţi avem, nefiind asigurate condiţii UE de autoperfecţionare a lor.
Poporul care se duce la munci în Occident se uită cu jind nu numai la obiective turistice ca stadioane săteşti cu nocturnă, parcuri pe islazul comunal, piscine sau chiar porturi cu bărci private, ci şi la căminele culturale cu bibliotecă, numite acolo-şa de mult MEDIATECI, care la noi se mai bazează uneori pe fondul de carte veche de la editura Cartea Rusă, de sub ocupaţia sovietică, încât te întrebi la o asemenea infrastructură jalnică dacă se mai pot forma la noi INTELECTUALI sau numai NECHEZOLI!
Dacă ne-ar vizita azi ca turist Mareşalul, Mareşalul Averescu, cel care a dat pământ la eroi, s-ar indigna chiar în Capitală de cum a fost posibil aşa ceva şi cui revin RĂSPUNDERILE? Ce elită e aia de să n-aibă ea nevoie 22 de ani (cât România Regală Mare!) de Biblioteca Naţională moştenită aproape terminată de la Ceauşescu. O mare dezbatere privind răspunderile astea, de ce n-a fost nevoie de o Bibliotecă Naţională în ţara noastră dragă, se impune tuturor televiziunilor înainte de fastul inaugural. Iacă dar, de ce o Mişcare Populară, pusă sub hegemonia PPDD ca simbol apotropaic contra superciocoilor antropofagi, este providenţial de bine venită!

Colacul de salvare al dlui Băsescu

Pesemne Preşedintele nu se aştepta să mai apere cineva pe Rege.
Autoelita a cochetat cu monarhismul doar în trena promiţătoare a Paştelui din 1992.
Cum n-am avut curent unionist, aşa n-am avut intelectualiceşte nici curent monarhic serios. Certarea preşedintelui Băsescu de către mega-dezamăgiţi ţine mai mult de autopublicitate şi deja au început vecinii să pescuiască în ape tulburi.
Ne-am pomenit cu o declaraţie rusească de o violenţă care va întări curentele naţionaliste, deja excitate de chestiunea regionalizării şi de trendul extremist de la Vest.

"Rusia este indignata de recentele afirmatii ale presedintelui Romaniei, Traian Basescu, potrivit carora "in locul maresalui Ion Antonescu in 1941 si el ar fi trimis soldati romani peste Prut" pentru participarea la agresiunea Germaniei hitleriste impotriva URSS. Asemenea declaratie - facuta mai ales in ziua celebrarii a 70 de ani de la inceputul celui de-al doilea razboi mondial, in timpul caruia poporul nostru a pierdut 27 milioane de locuitori - nu poate fi explicata prin circumstante de politica interna sau prin referiri la intrebari provocatoare ale ziaristilor. Este absolut evident ca o asemenea bravada nerusinata care justifica agresiunea fascista si intineaza memoria a milioane de victime este de neadmis si trebuie sa primeasca o apreciere adecvata din partea Europei civilizate". (v. Rev 22 online)

E posibil ca întârzierea acestei declaraţii ruseşti de ecou NATO să fi venit din faptul că idei similare antibăsescian s-au exprimat deja în RO cu asupra de măsură.
Trebuie însă reamintit mereu cititorului occidental că Al doilea război mondial nu a început la 22 iunie 1941, acum 70 de ani, pe Prutul cel blestemat, ci la 1 septembrie 1939, după ce Rusia stalinistă a împărţit frăţeşte Europa de Est cu Germania nazistă prin Pactul Ribbentrop-Molotov.
Românii Regali de rând nu au făcut, cum se numea atunci, Războiul Sfânt, pentru a cuceri Ucraina, sau pentru a extermina alte popoare, ci pentru a răspunde ca europeni demni unei agresiuni şi unui început de bolşevizare ireversibilă declanşat prin Năpasta din 1940.
Fără această exprimare energică a unităţii naţionale, e aproape sigur că Stalin nu i-ar mai fi constrâns pe Aliaţi să ne redea Ardealul cel căzut sub teroarea horthystă.
Cele 27 milioane de victime evocate în declaraţie nu le-au făcut numai românii şi nici măcar germanii, ci în primul rând modul stalinist de a purta războiul cu exces de sacrificii, cu birocraţie incompetentă.
A se reciti măcar Soljeniţîn.
Luând apărarea Rusiei, dl Ponta riscă să devină colacul de salvare al dlui Băsescu de îndată ce va fi arătat cu degetul drept tonomat al lui Iliescu.

Către o nouă revoluţie

Sa ne amintim:

- D-le Codreanu, eşti pregătit d-ta să vii la putere'?
- Nu doresc acest lucru acum!
- Atunci de ce agiţi masele? Cine să ia puterea? Dacă împingi ţara la revoluţie, vei avea roadele culese de Kerenski, fără ca d-ta să fii un Kerenski; nu ai nici cultura şi nici talentul lui oratoric.

Supravieţuire şi Rezistenţă prin Cultură

Nu am găsit în recenta emisiune TVR Cultural despre nimicirea sistemului filosofic al lui Lucian Blaga justificarea denumirii Rezistenţa prin cultură – nici în documentarul asociat, nici în convorbirea dlor Stejărel Olaru şi Alex. Ştefănescu. Cred că termenul corect este Supravieţuirea prin cultură. Omul Blaga a mai trăit, Opera a fost însă decapitată de boşevism, de torţionarii culturali ai acestuia.
Şi totuşi Lucian Blaga s-a implicat zgomotos în Rezistenţa prin Cultură! Traducând Faust şi oferindu-l maselor largi populare! Un popor deştept e cel mai periculos pentru politicieni.
Rezistenţă prin Cultură o au făcut, din această perspectivă, cei ce semnalau Neamului Românesc că mai există pe lume şi altceva decât hrana şi căldura. Sunt mii de contributori, amintesc ce-mi vine imediat în minte: Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Dan Hăulică, Dan Grigorescu, A.E. Baconsky, Zigu Ornea, Constantin Noica, Anton Dumitriu, Ovidiu Drimba, Nicolae Mărgineanu, George Bălan, Iosif Sava, Mircea Maliţa, Victor Săhleanu, Edmond Nicolau, Grigore C. Moisil şi chiar Alexandru Mironov sau însuşi Adrian Păunescu atunci când silea un stadion ceauşist să asculte Sonata Lunii în plin răsărit de lună!
După 1989, Rezistenţa prin Cultură, în vacarmul torenţial al tembeliziunilor subculturale şi al presei asociabile lor, s-a diminuat drastic. Gloata nu poate înţelege nimic din conversaţia publicitară asupra unei cărţi recente. Impacientaţi, mulţi diplomectuali desperează atunci de popor, aderă la postromânism. Pentru prostime este nevoie nu de televiziune redusă la audio-şanţ, ci de filmul documentar. Iată de ce TVR Cultural trebuie dublat de un TVR Didactic şi toate reţelele telecablu trebuie să difuzeze, obligatoriu şi gratuit, cu finanţare Boc din fonduri europene, măcar programul franco-german arte, să existe un etalon de calitate privind Luminarea Poporului.

Rezistenţa prin cultură, oximoron

Teamă mi-e de impropria folosire a... oximoronului "Rezistenţă prin Cultură"!
A citi cărţi rare şi a scrie cărţi rare e mai mult o Rezistenţă Aristocrată decât o Rezistenţă prin Cultură. Aşa şi este perceput epistolarul ce ar rezulta din practicarea acestui nobil viciu: plăcere solitară. Important în istorie şi în soteriologie este însă dacă ţi-ai adus sau nu obolul la Luminarea Poporului. Clasa financiară, politică şi intelectuală interbelică nu a desăvârşit acest proces de răspândire a culturii până în ultimul cătun şi, în consecinţă, din punct de vedere al lui Sirius şi-a cam meritat analfabetismul torţionar al Romlagului. Sub ceauşism, Rezistenţă prin Cultură o au făcut cei ce semnalau Neamului Românesc că mai există pe lume şi altceva decat hrana şi căldura. Sunt mii de contributori, amintesc ce-mi vine imediat în minte: Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Dan Hăulică, Dan Grigorescu, A.E. Baconsky, Zigu Ornea, Constantin Noica, Anton Dumitriu, Ovidiu Drimba, Nicolae Mărgineanu, George Bălan, Iosif Sava, Mircea Maliţa, Victor Săhleanu, Edmond Nicolau, Grigore C. Moisil şi chiar Alexandru Mironov sau însuşi Adrian Păunescu atunci când silea un stadion ceauşist să asculte Sonata Lunii în plin răsărit de lună!
Paradoxal, adevărata Rezistenţă prin Cultură a început la noi abia după 1989, la 5 martie 1998, când lupta în stradă era terminată şi a fost jertfit Eminescu tocmai pentru accesibilitatea sa zâmbitoare ca Grigore Vieru, preferându-se un elitism eolic şi fără şanse in vacarmul torenţial al tembeliziunilor subculturale şi al presei asociate lor.

Nu se judeca niciodata popoarele, ci doar elitele.

Nu cred ca eminentul critic Nicolae Manolescu a ajuns asa de rau incat sa fie aparat sub un titlu criptorasist:
Laşitatea poporului român

Nu se judeca niciodata popoarele, ci doar elitele. Nu poporul trebuia sa se alature in 1977 Miscarii Goma, ci intelectualii.
Poporul roman a mers impotriva bolsevismului pana la Volga si in Caucaz, iar in 1989 a doborat sangerosul totalitarism ceausist.
Nechezolii nostri insa, decat sa lumineze masele largi populare, sa le arate Calea, au proclamat Imposibila Lustratie si au inlocuit un stapan cu altul.
2010 10 05, ReTV, Cristi Rogozanu - Laşitatea poporului român