Se afișează postările cu eticheta fum. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta fum. Afișați toate postările

miercuri, 16 martie 2016

Legea antifumat. Izolarea sociala a fumatorilor. Niciun vot de la Faust feseniştilor!


... un adevărat test despre cât de fragilă e democraţia din RO, garantată de UE, nu de capacitatea societăţii civile de a se organiza. Stigmatizaţi de societate, obligaţi la recluziune, suferind oprobiul public, e semnificativ ridicolul că mulţimea respectabilă a fumătorilor a mizat, exact ca sub bolşevici, pe soluţii de supravieţuire  individuală, nu pe autoapărare colectivă, care ar fi salvat măcar cârciumile şi cafenelele cu săli separate pentru fumători!
Nimic nu împiedică acum maşina de vot, care s-a cam obişnuit cu unanimitatea, să pârlească şi alte categorii de cetăţeni:

Spre deosebire de ţările europene, care practică protecţia nefumătorilor, iară nu discriminarea fumătorilor, iniţiatorul legii izolării sociale a fumătorilor vede în cetăţeanul fumător doar un nenorocit care se sinucide fumând şi, chiar când nu e nesimţit, îi otrăveşte de la un kilometru cu fumul şi pe cei din jur, aşa că iresponsabilul trebuie nu numai izolat, ci şi expus oprobiului public, ironiilor duşmanilor talentului, să fumeze numai la vedere, pradă intemperiilor fără acoperiş, cu sentimentul ruşinii şi cu amărăciunea frustrării că, câte zile o mai avea, el nu se mai poate... conversa comod cu prietenii la un pahar de vorbă la un local românesc! Sau că, la cafeneaua literară, va trebui să fumeze numai pe şest în closet.
Renunţarea la existenta deja sciziune fumători-nefumători în spaţiile publice, inclusiv la locurile de muncă, este o discriminare românească fesenistă gratuită, o umflare a muşchilor care va avea consecinţe financiare legate nu doar de impozitarea cârciumilor, ci şi unele subtile, care scapă politicienilor şi finanţiştilor noştri.
Este vorba de capitolul creativitate, unde România a rămas mult în coada Europei, preferând să importe orice decât să pună accentul circumflex (cu acoperiş) pe creatori sau să investească în creşterea Infrastructurii Intelectuale.
Nu toţi creatorii au geniul înaripat al candidatului nostru Nobel, atât de respectat şi de citit de feseniştii noştri şi de antenişti, de a-şi crea singur endorfine mai sănătoase, care să-i stimuleze scrisul:
http://adevarul.ro/cultura/carti/interviu-andrei-oisteanu-antropolog-cartarescu-isi-produce-endorfine-sporesc-creativitatea-1_563cd375f5eaafab2c5c5c0a/index.html
Altfel zis, nomenclatura PSD, cea însărcinată cu ideologia, educaţia şi cultura, n-a înţeles la iniţierea legii cum e cu Faust şi combustia rapidă, mefistofelică, a vieţii, la majoritatea creatorilor! Iniţiatoarea legii şi-a închipuit că toţi care scrie îs autosuficienţi ca autorul Solenoidului! Nu l-a consultat şi pe consilierul Thomas Mann.
Decât să dospească în mediocritate şi ură de sine, tragicul adevăr e că mulţi intelectuali preferă să-şi asume deliberat scurtarea vieţii fumând, fumând în exces, creatorul câştigând, vremelnic şi cu riscuri, puterea de a fi supralucid exact în clipa când are nevoie creierul de efort maxim sau învrednicindu-se să poată lucra zi şi noapte până când Opera în lucru spune artistic, filosofic, teologic sau ştiinţific tot ce are de spus!  
Dar desigur, he-he, numai creatorii nu sunt azi o prioritate naţională în România mallurilor şi a editurilor de import de carte. Aurelia Cristea, deputat PSD de Cluj, inițiatoarea legii antifumat, nu aiurea face, numai pentru corporatişti, precizarea în bătaie de joc că pibul pensionarilor nu se va diminua:
- Corporatiştii pot fuma în continuare pe balcoane sau în faţa clădirii, ca şi în trecut.

Vasăzică, partidul care se trage din Mineriada preşedintelui de onoare Iliescu nu prea şi-a schimbat atitudinea faţă de intelectuali! Tot nu îi înţelege. Mizează în continuare pe vindecare cu forţa şi populism. Şi mai mizează pe recunoştinţa nefumătorilor, care n-au cerut ei desfiinţarea separeurilor fumătorilor, de unde şi previzibilul şoc electoral: voturile antifumat sunt incerte, iar cele ale fumătorilor care se simt umiliţi sunt pierdute de PSD.
E drept, pentru multă populaţie amărâtă, faptul că... nu mai poate să fumeze deştepţii ăia e cea mai fericită zi pe anul 2016, dar se pare că nimănui nu i-a păsat că România va plăti scump această plăcere de a umili: biata ţară se va adânci şi mai mult în mlaştina mediocrităţii.
Prezenta discriminare a fumătorului e punctul de inflexiune în care periculozitatea populismului civic din RO bate răul demagogiei politice: după ce suportarăm Muşcătura maidanezului de fugi în prozaic Poezia, iaca noi artiştii şi filosofii nu mai putem merge nici la cafinea la colţul cotiturii! Iar în oligopedagogia noastră, profesorii fumători, adesea foarte sufletişti implicaţi, care încă nu se hotărâseră să se ejecteze dintr-un sistem în avarie, au acum un imbold în plus să se convertească la o meserie mai puţin dispreţuită de societate. Tăişul de duritate iliesciană al legii iniţiate de PSD e deci perceput de tineret şi creatori ca fiind profund anti-intelectual. Dealtfel, vine după ce artiştii plastici au pierdut celebrul Atelier de gravură Podul, iar Uniunea lor a fost evacuată cu portărei. Şi mai vine după ce scriitorii şi-au pierdut Muzeul Literaturii şi tot aşa, cum dealtfel şi revoluţionarii, sediul istoric:
Din acest martie 2016 mai încolo, nu vor mai exista la noi cenacluri propriu-zise, ci doar tâlcşouri insipide: le vizionezi la teveu şi fumezi la tine acasă. Pe când progresul european de după 1500 se explică tocmai prin creşterea explozivă a importurilor de cafea şi tutun, cerut de probleme tot mai grele, pre-corporatiste! Fiecare face cu viaţa lui ce vrea: fără fumat, operele unor Enescu, Bacovia, Freud, Ionel Teodoreanu, Marin Preda, Marx, Van Gogh, Picasso, Brâncuşi, Rebreanu, Goga, Arghezi, Einstein, Eliade, Cioran, Ionesco, Regina Maria, Bette Davis, Monica Lovinescu, Maria Tănase, Nichita Stănescu, Cezar Ivănescu... sunt de neconceput.

Niciodată în RO nu vom mai avea cenacluri literare generatoare de inspiraţie şi solidaritate a breslei în beatitudine ca cele bolşevice, de nu-ţi ieşea fumul din plete o săptămână. Am ales, în sfârşit, în dilema Dilemei nr 265 din 5 martie 1998, între teoretic foarte corectul nostru T. O. Bobe, laureat Eminescu la aniversarea din 2000, şi incorigibilul fumător Eminescu, controversatul fost Poet Naţional ce nu va avea niciodată măcar o mansardă memorială la Bucureşti!
Treaba ei, dacă Europa nu se gândeşte că, fără trabuc şi lulea, Churchill şi Stalin poate că nu l-ar mai fi bătut pe vegetarianul Hitler, campionul demagogiei vindecărilor forţate!
Râsul mefistofelic e că, unanim votată promulgată concepută populist electoral demonstrativ represivă, legea izolării sociale a fumătorilor a ţintit cu prioritate fesenistă cenaclurile literare şi cozeriile artistice sau filosofice, ba chiar politice, ale intelectualilor critici, fără milă că industria tutunului este al doilea mare contribuabil la bugetul RO, după petrol şi se iau astfel bani, paradoxal, tocmai de la... sănătate. În 2014, a virat la buget 2,7 miliarde euro, însemnând accize, TVA, taxe şi contribuţii:

Noroc că legea izolării sociale a fumătorilor, cu tot cu precizările presei anume unde exact să se facă delaţiunea în cazuri de nerespectare (!), e prezentată drept imitaţiune a progresului din alte 17 ţări europene, care multe are şi prostituţie de-aia legalizată igienic, nu ca la noi una pe dedesupturi, de centuri!
În compensaţie, de când se opune primirii RO în Schengen, Olanda e foarte respectată la noi, şi i-ar putea convinge exemplar pe decidenţii noştri să ne legifereze şi prostituţia ca la Amsterdam, măcar pe Litoral şi în nordul Capitalei, întremându-se astfel bugetul pentru educultură şi Luminarea Poporului în postromânism: http://propinatiu.ro/carti
Altminteri, cu sau fără legea izolării sociale a fumătorilor, câtă vreme Infrastructura Intelectuală a Capitalei scade în loc sa crească, se va face mai departe băşcălie de noi, şi din Est, şi din Vest.

*
Dezvaluiri.ro:
Nespălații de germani nu au interzis fumatul. Bine că suntem noi mai civilizați!