miercuri, 16 martie 2016

Legea antifumat. Izolarea sociala a fumatorilor. Niciun vot de la Faust feseniştilor!


... un adevărat test despre cât de fragilă e democraţia din RO, garantată de UE, nu de capacitatea societăţii civile de a se organiza. Stigmatizaţi de societate, obligaţi la recluziune, suferind oprobiul public, e semnificativ ridicolul că mulţimea respectabilă a fumătorilor a mizat, exact ca sub bolşevici, pe soluţii de supravieţuire  individuală, nu pe autoapărare colectivă, care ar fi salvat măcar cârciumile şi cafenelele cu săli separate pentru fumători!
Nimic nu împiedică acum maşina de vot, care s-a cam obişnuit cu unanimitatea, să pârlească şi alte categorii de cetăţeni:

Spre deosebire de ţările europene, care practică protecţia nefumătorilor, iară nu discriminarea fumătorilor, iniţiatorul legii izolării sociale a fumătorilor vede în cetăţeanul fumător doar un nenorocit care se sinucide fumând şi, chiar când nu e nesimţit, îi otrăveşte de la un kilometru cu fumul şi pe cei din jur, aşa că iresponsabilul trebuie nu numai izolat, ci şi expus oprobiului public, ironiilor duşmanilor talentului, să fumeze numai la vedere, pradă intemperiilor fără acoperiş, cu sentimentul ruşinii şi cu amărăciunea frustrării că, câte zile o mai avea, el nu se mai poate... conversa comod cu prietenii la un pahar de vorbă la un local românesc! Sau că, la cafeneaua literară, va trebui să fumeze numai pe şest în closet.
Renunţarea la existenta deja sciziune fumători-nefumători în spaţiile publice, inclusiv la locurile de muncă, este o discriminare românească fesenistă gratuită, o umflare a muşchilor care va avea consecinţe financiare legate nu doar de impozitarea cârciumilor, ci şi unele subtile, care scapă politicienilor şi finanţiştilor noştri.
Este vorba de capitolul creativitate, unde România a rămas mult în coada Europei, preferând să importe orice decât să pună accentul circumflex (cu acoperiş) pe creatori sau să investească în creşterea Infrastructurii Intelectuale.
Nu toţi creatorii au geniul înaripat al candidatului nostru Nobel, atât de respectat şi de citit de feseniştii noştri şi de antenişti, de a-şi crea singur endorfine mai sănătoase, care să-i stimuleze scrisul:
http://adevarul.ro/cultura/carti/interviu-andrei-oisteanu-antropolog-cartarescu-isi-produce-endorfine-sporesc-creativitatea-1_563cd375f5eaafab2c5c5c0a/index.html
Altfel zis, nomenclatura PSD, cea însărcinată cu ideologia, educaţia şi cultura, n-a înţeles la iniţierea legii cum e cu Faust şi combustia rapidă, mefistofelică, a vieţii, la majoritatea creatorilor! Iniţiatoarea legii şi-a închipuit că toţi care scrie îs autosuficienţi ca autorul Solenoidului! Nu l-a consultat şi pe consilierul Thomas Mann.
Decât să dospească în mediocritate şi ură de sine, tragicul adevăr e că mulţi intelectuali preferă să-şi asume deliberat scurtarea vieţii fumând, fumând în exces, creatorul câştigând, vremelnic şi cu riscuri, puterea de a fi supralucid exact în clipa când are nevoie creierul de efort maxim sau învrednicindu-se să poată lucra zi şi noapte până când Opera în lucru spune artistic, filosofic, teologic sau ştiinţific tot ce are de spus!  
Dar desigur, he-he, numai creatorii nu sunt azi o prioritate naţională în România mallurilor şi a editurilor de import de carte. Aurelia Cristea, deputat PSD de Cluj, inițiatoarea legii antifumat, nu aiurea face, numai pentru corporatişti, precizarea în bătaie de joc că pibul pensionarilor nu se va diminua:
- Corporatiştii pot fuma în continuare pe balcoane sau în faţa clădirii, ca şi în trecut.

Vasăzică, partidul care se trage din Mineriada preşedintelui de onoare Iliescu nu prea şi-a schimbat atitudinea faţă de intelectuali! Tot nu îi înţelege. Mizează în continuare pe vindecare cu forţa şi populism. Şi mai mizează pe recunoştinţa nefumătorilor, care n-au cerut ei desfiinţarea separeurilor fumătorilor, de unde şi previzibilul şoc electoral: voturile antifumat sunt incerte, iar cele ale fumătorilor care se simt umiliţi sunt pierdute de PSD.
E drept, pentru multă populaţie amărâtă, faptul că... nu mai poate să fumeze deştepţii ăia e cea mai fericită zi pe anul 2016, dar se pare că nimănui nu i-a păsat că România va plăti scump această plăcere de a umili: biata ţară se va adânci şi mai mult în mlaştina mediocrităţii.
Prezenta discriminare a fumătorului e punctul de inflexiune în care periculozitatea populismului civic din RO bate răul demagogiei politice: după ce suportarăm Muşcătura maidanezului de fugi în prozaic Poezia, iaca noi artiştii şi filosofii nu mai putem merge nici la cafinea la colţul cotiturii! Iar în oligopedagogia noastră, profesorii fumători, adesea foarte sufletişti implicaţi, care încă nu se hotărâseră să se ejecteze dintr-un sistem în avarie, au acum un imbold în plus să se convertească la o meserie mai puţin dispreţuită de societate. Tăişul de duritate iliesciană al legii iniţiate de PSD e deci perceput de tineret şi creatori ca fiind profund anti-intelectual. Dealtfel, vine după ce artiştii plastici au pierdut celebrul Atelier de gravură Podul, iar Uniunea lor a fost evacuată cu portărei. Şi mai vine după ce scriitorii şi-au pierdut Muzeul Literaturii şi tot aşa, cum dealtfel şi revoluţionarii, sediul istoric:
Din acest martie 2016 mai încolo, nu vor mai exista la noi cenacluri propriu-zise, ci doar tâlcşouri insipide: le vizionezi la teveu şi fumezi la tine acasă. Pe când progresul european de după 1500 se explică tocmai prin creşterea explozivă a importurilor de cafea şi tutun, cerut de probleme tot mai grele, pre-corporatiste! Fiecare face cu viaţa lui ce vrea: fără fumat, operele unor Enescu, Bacovia, Freud, Ionel Teodoreanu, Marin Preda, Marx, Van Gogh, Picasso, Brâncuşi, Rebreanu, Goga, Arghezi, Einstein, Eliade, Cioran, Ionesco, Regina Maria, Bette Davis, Monica Lovinescu, Maria Tănase, Nichita Stănescu, Cezar Ivănescu... sunt de neconceput.

Niciodată în RO nu vom mai avea cenacluri literare generatoare de inspiraţie şi solidaritate a breslei în beatitudine ca cele bolşevice, de nu-ţi ieşea fumul din plete o săptămână. Am ales, în sfârşit, în dilema Dilemei nr 265 din 5 martie 1998, între teoretic foarte corectul nostru T. O. Bobe, laureat Eminescu la aniversarea din 2000, şi incorigibilul fumător Eminescu, controversatul fost Poet Naţional ce nu va avea niciodată măcar o mansardă memorială la Bucureşti!
Treaba ei, dacă Europa nu se gândeşte că, fără trabuc şi lulea, Churchill şi Stalin poate că nu l-ar mai fi bătut pe vegetarianul Hitler, campionul demagogiei vindecărilor forţate!
Râsul mefistofelic e că, unanim votată promulgată concepută populist electoral demonstrativ represivă, legea izolării sociale a fumătorilor a ţintit cu prioritate fesenistă cenaclurile literare şi cozeriile artistice sau filosofice, ba chiar politice, ale intelectualilor critici, fără milă că industria tutunului este al doilea mare contribuabil la bugetul RO, după petrol şi se iau astfel bani, paradoxal, tocmai de la... sănătate. În 2014, a virat la buget 2,7 miliarde euro, însemnând accize, TVA, taxe şi contribuţii:

Noroc că legea izolării sociale a fumătorilor, cu tot cu precizările presei anume unde exact să se facă delaţiunea în cazuri de nerespectare (!), e prezentată drept imitaţiune a progresului din alte 17 ţări europene, care multe are şi prostituţie de-aia legalizată igienic, nu ca la noi una pe dedesupturi, de centuri!
În compensaţie, de când se opune primirii RO în Schengen, Olanda e foarte respectată la noi, şi i-ar putea convinge exemplar pe decidenţii noştri să ne legifereze şi prostituţia ca la Amsterdam, măcar pe Litoral şi în nordul Capitalei, întremându-se astfel bugetul pentru educultură şi Luminarea Poporului în postromânism: http://propinatiu.ro/carti
Altminteri, cu sau fără legea izolării sociale a fumătorilor, câtă vreme Infrastructura Intelectuală a Capitalei scade în loc sa crească, se va face mai departe băşcălie de noi, şi din Est, şi din Vest.

*
Dezvaluiri.ro:
Nespălații de germani nu au interzis fumatul. Bine că suntem noi mai civilizați!

luni, 7 martie 2016

Asociaţia 21 Decembrie fără sediu există



Libertatea nu e aşa ieftină cum pare azi, când nu ştii bine dacă e produsul tăriei societăţii civile şi instituţiilor sau vine de la monitorizarea UE-NATO.
Asociaţia 21 Decembrie, al cărui site virusat – întâmplator, nu? – poate dăuna computerului dvs, firesc era ca, înainte de a deranja ambasadele, sa se adreseze think-tankurilor şi think-taburilor megaintelectuale, tot mai numeroase, pt care Libertatea este o necesitate vitală, dar ele nu s-au prea băgat 26 de ani în problemele elucidarii crimelor Revoluţiei şi Contrarevoluţiei teroriste. Merită totuşi încercat şi pentru că unele uniuni de creaţie sunt sensibile la pierderea sediilor sau tocmai trec dialectic prin unele evoluţii înnoitoare şi au nevoie de implicare civică:



*

POEZIA n-a murit încă.

Florilegiu PAUL VINICIUS

Luceafărul de dimineaţă------------- motanul casei – manual de utilizare

Respiro -------------------------------- portret de bărbat

poeziile.com -------------------------- Cetateanul sardele si-a tradat tara



duminică, 6 martie 2016

Două tactici în bătălia dusă de Grupul pentru Reforma USR cu Nicolae Manolescu şi Comisia de Monitorizare, Suspendare şi Excludere


                                                             Download pdf* Camelian Propinatiu – Două tactici în bătălia dusă  de Grupul pentru Reforma USR

1. Frământările din Literatura noastră cea română, după pierderea librăriilor, bibliotecilor, revistelor, sediilor, desfiinţarea TVR Cultural şi risipirea Muzeului Literaturii, sunt fireşti. Simplist, omeneşte, tensiunile purced de la constatarea că liderului, eminentului critic Manolescu (academician, 8 ani Paris ambasador UNESCO etc.), i-a mers de la o vreme tot cu spor, pe când Uniunii tot în pagubă. În plus, a fost violat, în 12 martie 2013 seara, spiritul Statutului, modificat să dispară restricţia cu maxim 2 mandate preşedinte, ceea ce e un fel de a viola însăşi Revoluţia, cum se şi întâmplă după listă în capodopera cărtăresciană Orbitor 3.
Deocamdată, conducerea USR a dat un semnal necruţător (cartonaşe roşii şi galbene) cui mai vrea reforme: excluderi din Uniune – Dan Mircea Cipariu și Grigore Șoitu, respectiv avertismente – Florin Iaru, Paul Cernat și Daniel Vorona.
http://www.uniuneascriitorilor.ro/25-02-2016-raport-cmse/

La care, Grupul pentru Reforma USR, şi aşa fluctuant ca listă, a replicat printr-o petiţie pe care înşişi membrii n-au avut toţi curajul să o semneze sau vor fi recurs ca Farfuridi la semnătură anonimă:
Deşi miza era tentantă: „GR-USR solicită demisia d-lui Nicolae Manolescu și a întregii conduceri a USR (Consiliul de Conducere și Comitetul Director) și îi cheamă pe toți membrii USR la noi alegeri democratice, alegeri ce vor avea loc între 18-19 martie 2016‟. Ceea ce nereformiştii contestă vehement că vor fi alegeri anticipate:
http://www.evz.ro/scriitorii-din-romania-isi-serbeaza-ziua-cu-scandal.html

Oricum, îngrijorarea în lumea scriitoricească e mare. E riscant să mai ridici capul, cum e şi la demnitari frica de a mai lua decizii cu care să se complice, monitorizaţi de pretutindeni.
Cel mai dureros e resimţită violarea consensului că, între gentlemeni, calitatea de contracandidat exclude excluderea.
E drept că pentru Dan Mircea Cipariu s-a găsit o soluţie mai umană decât pentru contracandidatul Cezar Ivănescu, care era un luptător redutabil:
http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=526
http://cezar-ivanescu.blogspot.ro/2010/02/curentul-fiica-lui-cezar-ivanescu.html

2. Poporul cititor remarcă tăria morală că există o unitate de monolit în jurul dlui Manolescu, apărat prin toate-toate mijloacele. Active Watch se miră că duce prin suprainterpretare la cartonaş roşu „un articol critic al lui Grigore Șoitu la adresa activității de critic literar a lui Nicolae Manolescu ca un exemplu de atac la adresa USR‟
Devine atunci explicabil de ce, după aprecierea dlui Manolescu raportul de forţe este liniştitor, de 99:1.
Iar cine trage cu urechea pe la desfăşurarea şnur a şedinţelor constată că aşa şi este. De ex., şedinţa Consiliului USR - 30.03.2015:
https://www.youtube.com/watch?v=rUKnOQd_obY

Tactica luptei doar în interiorul Uniunii, fără depăşirea ţarcului, ar fi cam cum s-ar fi bătut România Regală în iunie 1940 cu URSS, Reichul, Ungaria şi Bulgaria simultan.
Şi iarăşi contextul e tragic. Trăim la un colţ de cotitură o involuţie, o depresie morală după clasarea dosarelor crimelor Revoluţiei şi Contrarevoluţiei Teroriste, când ne afundăm într-o lugubră indiferenţă civică. Din 23 februarie 2016, chiar în interesul poporului cititor, toţi membrii USR trebuie adică să fie mai disciplinaţi şi mai vigilenţi, deoarece au aflat, ca la o execuţie la Târgovişte, că pot avea necazuri cu evaluările vieţii lor în cadrul Comisiei de Monitorizare, Suspendare şi Excludere: Mircea Mihăieş (preşedinte), Adrian Alui Gheorghe, Gabriel Coşoveanu, Daniel Cristea-Enache, Răzvan Voncu (membri).
E o mică fisură doar în faptul că temperamentul polemic, de politician băsist, al lui Mircea Mihăieş, nu e bun de inchizitor convingător, ci fanatic, ca președinte al Comisiei de Monitorizare, Suspendare şi Excludere. Dealtfel, Dorin Tudoran îi atribuie formula ţinătoare de postromânism sadea „Catedrala Neamului Prost‟, care a trimis mulţi cititori creştin-ortodocşi să citească în limbi străine:
Despre post – că tot vine postul Sfintelor Paști
http://www.dorintudoran.com/despre-post-ca-tot-vine-postul-sfintelor-pasti/
Carte străină clasică gratuită
https://archive.org/details/fav-camelian_propinatiu?sort=creatorSorter
Consolare, listele de cărţi bune: https://propinatiu.wordpress.com/lista-lui-propinatiu

Adevărul e că utilizarea termenului „fascism generaţionist‟, de către un pamfletar catalogat la rându-i, de influentul critic Victor Ponta „fascist bătrân‟, să vază cum e când te categoriseşte altul, nu lasă nicio şansă reformatorilor:
Destul!
http://www.romlit.ro/destul
http://adevarul.ro/news/politica/de-nu-contrasemneaza-ponta-decorarea-fostilor-lideri-icr-domnul-mihaes-e-fascist-batran-mihaies-neghiobie-1_536a067b0d133766a86f5612/index.html
Amuzant că Mihăieş inventariază şi cam ce pot pierde rebelii, de ce e bine să fii membru USR, şi anume căţărat cât mai sus în acest joc piramidal: „recenzii laudative, burse, invitaţii la colocvii şi festivaluri internaţionale.‟
Şansele grupului reformist să inducă din interior Schimbarea devin astfel derizorii, cam cât ale Scrisorii celor şase bolşevici democraţi de a clinti în 1989 unitatea de interese a nomenclaturii în jurul Comandantului Suprem.

3. Altceva este însă dacă ne închipuim că Uniunea Scriitorilor din România nu e a membrilor, ci aşa cum a şi fost în 1949 concepută sovietic, e a norodului plătitor de bir, a adevăraţilor făuritori de bunuri materiale şi implicit spirituale, ţăranii de pe ogoare, corporatiştii, muncitorii din fabrici şi uzine, lucrătorii din sfera serviciilor şi funcţionarele.
Cea de-a doua tactică în bătălia dusă de Grupul pentru Reforma USR cu Nicolae Manolescu şi Comisia de Monitorizare, Suspendare şi Excludere se bazează pe îndrăzneala de a muta conflictul pe un teatru de război unde superioritatea numerică de 99:1 (mai probabil 2400:80, adică 30:1) a dogmaticilor, mulţumiţilor cu ce au şi indiferenţilor nu mai contează.
Acest teatru de război e al confruntărilor civice, unde GR-USR poate înjgheba alianţe tari sau tovărăşii de drum preţioase cu entităţi de mult călite în războiul pentru progres.
După Revoluţie, nu întâmplător, Uniunea dlui Manolescu a manifestat o cenuşie pasivitate civică, o surdomuţenie pe care numai Academia dlui Simion o întrece! Toate marile incertitudini româneşti au trecut peste români în postromânism fără ca în 26 de ani aceste supreme instanţe intelectuale să-şi exprime asurzitor punctul de vedere.
Politicienii n-au ştiut de frică pe scriitori, vasăzică, i-au şi dispreţuit că le e jenă să uzeze de nelimitata lor putere de a zdruncina conştiinţa masilor, şi de-aia n-au achiziţionat pentru România măcar sediul istoric al Uniunii sau pe al Muzeului, că aveau cu ce!

Da, scriitorii noştri sunt prea profesionişti şi mai nu există nicio comunicare directă cu masile largi populare, nepracticându-se mai deloc Luminarea Poporului, neatrăgându-l la casele şi căminele culturale să savureze, să practice literatura (creative writing ca în SUA), părăsindu-l pradă pârloagă altor forţe, care să-l manipuleze uneori chiar împotriva criteriului estetic.
Cât despre cel moral, nu numai pierzând Sediul si Muzeul a trecut prin frământări Uniunea, ci şi luându-şi Adio de la domnul Goma sau asumând pentru Revoluţie, inclusiv în capodopera cărtăresciană Orbitor 3, o viziune Imposibila Lustraţie care seamănă supărător cu a inventivului povestitor Marin Neagoe:
http://www.romlit.ro/imposibila_lustraie
https://ceausescunicolae.wordpress.com/2011/11/30/generalul-marin-neagoe-stiti-ca-in-foarte-multe-locuri-din-tara-cei-care-au-instigat-muncitorii-au-fost-informatori-ai-securitatii-eu-si-vlad-stiam-ca-treaba-e-terminata-stiam-chiar-dinainte-de-int/

Politicienii îşi bat joc de Limba şi Literatura Română, iar scriitorii se mănâncă între ei până rămân fără librării, biblioteci, reviste, sedii, TVR Cultural, case memoriale şi muzee. Iar care vrea să intre în Uniune, de fapt vizează să-i dea încă 50% la pensie. Asta cred masile azi, că scriitorii sunt prea mulţi şi că nu se mai justifică în pib pentru că şi aşa tineretul nu va mai citi niciodată, decât poate la bac, iar pensionarii nu sunt stimulaţi să se lase de teveu.
Şi totuşi, numai prin tactica apelului la popor se mai poate redresa Uniunea, căci de un an de zile, reforma nu sporeşte, ba chiar dă înapoi.
http://www.radioromaniacultural.ro/programul_manifest_de_reformare_a_uniunii_scriitorilor_din_romania-28701
http://www.mediafax.ro/cultura-media/un-grup-de-scriitori-vrea-reformarea-usr-cerem-normalitate-transparenta-si-modificarea-statutului-manolescu-reprezinta-doar-1-13931858

Iar trendul acum e anihilarea tuturor reformiştilor socotiţi periculoşi prin valoarea lor. Paul Cernat, de exemplu, a primit cartonaş galben cu toate că a fost atenţionat mai întâi în organul USR de Daniel Cristea-Enache (membru CMSE) să nu mai găzduiască pe Marius Ianuş, şi se şi delimitase cu celeritate:
Antisemitism pe Facebook: negru pe alb
http://www.romlit.ro/antisemitism_pe_facebook_negru_pe_alb
http://www.observatorcultural.ro/articol/usr-se-transforma-in-cmse/
Stagnare, nu altceva, e pentru scriitorii bătrâni bizareria că tentativa de anihilare a lui Paul Cernat seamănă izbitor cu atacul lui Titus Popovici la tânărul Nicolae Manolescu amintind şi de celebra Antologie (Poezia româna modernă de la George Bacovia la Emil Botta; scoasă din librării cu miliţianul), cum relatează tocmai Daniel Cristea-Enache(!): „Suntem în vara lui 1977 şi asupra romanului Bunavestire de Nicolae Breban (...) se aplică două tipuri de critică şi se formulează două verdicte, diametral opuse. Primul este exprimat în cronica din România literară (16 iunie 1977) a lui Nicolae Manolescu: „Un roman excepţional este Bunavestire a lui Nicolae Breban: dens, de mari viziuni satirice, scris cu vervă, sarcastic, grotesc, stilistic inepuizabil şi original. Se precizează în el şi o ruptură de tradiţia prozei noastre psihologice sau naturaliste…“. Al doilea, în cuvântul lui Titus Popovici la Plenara din 28-29 iunie a C.C. al PCR: „Bunavestire este romanul unui autor pe lângă care viaţa de luptă, de sacrificii, de muncă, de dăruire, chiar şi de erori a acestor decenii a trecut ca apa pe penele raţei (...). Ei bine, tovarăşi, în viaţa mea n-am citit apologie mai deşănţată – îmi cântăresc bine cuvintele – în care un critic – acelaşi, de altfel, care într-o antologie a poeziei a inclus cu dezinvoltură pe toţi poeţii legionari, în frunte cu Radu Gyr – afirma că este cea mai importantă carte de după 23 August.“
http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=18787

Batem pasul pe loc. Ne târâm în coada literaturilor fraţilor noştri de gintă latină. Trebuie, aşadar, ieşit cu îndrăzneală în spaţiul stradal, unde azi se decide viitorul, iar oportunităţile civice şi chiar politice în an electoral apar cu duiumul.
https://mariusmioc.wordpress.com/2016/02/29/asociatia-21-decembrie-din-bucuresti-a-ramas-fara-sediu-video/
Jocul alianţelor Grupului e hotărâtor pentru reformarea Uniunii. Luther n-a învins sihăstrindu-se ca tactică, ci afişându-şi tezele în cetate. Acum, în martie 2016, merită studiat dacă nu cumva reformatorii trebuie să-şi mărească vizibilitatea civică prin atitudine potrivit evenimentelor, desigur cu aluzii la durerile şi necazurile proprii. De ex. o declaraţie în genul: „Noi, membrii GR-USR, constituit din scriitori membri și nemembri ai USR, ne exprimăm indignarea şi deplina solidaritate cu revoluţionarii Asociaţiei 21 Decembrie, care trece prin momente grele, fiind evacuată din sediul în care şi-a desfăşurat până acum activitatea. Scriitorii români ştiu bine ce dureros e a pierde un sediu istoric şi chiar Muzeul Literaturii, într-o Capitală fără Muzeu al Revoluţiei. Scriitorii preţuiesc Libertatea şi sunt recunoscători celor puţini care au dăruit-o prin jertfă celor mulţi. Totodată, sunt alături de toţi cei ce luptă pentru Justiţie şi Adevăr.‟
Eventual, se poate formula în funcţie de cine semnează: „noi scriitorii revoluţionari membri ai GR-USR...‟. Şi sunt simptomatic de mulţi în grup!
Mai încolo, se poate exprima solidaritatea cu unioniştii, alt segment civic călit în lupte, care cheamă la acţiuni comune pentru 27 martie, când s-a mai recuperat o dată Basarabia.

Şi tot aşa, agitaţie neobosită, până când reformarea USR va deveni o prioritate naţională.

*



POEZIA n-a murit încă.


Apostrof ------------------------------------- Din istoria Echinox-ului

Zona nouă ----------------------------------- Zona nouă

Poesis international ------------------------ Poesis international