Rasolirea funeraliilor Regelui Mihai

9 12 2017, normalizarea protocolului:
https://www.cotidianul.ro/casa-regala-romaniei-actualizat-programul-funeraliilor-regelui-mihai/#comment-20958

În postromânism este firesc ca, înconjurată de manifestări naţionaliste, RO să nu aibă un echivalent al Ministerului Propagandei de odinioară. Despărţirea de Regele Mihai nu este exploatată amintindu-se lumii spurcatul an 1940 al ciopârţirii teritoriale, sau că împotriva fascismului Armata Română urma ca implicare URSS, Marea Britanie şi SUA, actul de la 23 August 1944 scurtând cu 6 luni războiul – ceea ce a fost decisiv pentru recuperarea Ardealului pe vecie de către Regele Mihai, decorat de aliaţi cu Ordinul Victoria.

În schimb, se plătesc mitocăneşte poliţe de presă pesemne răzbunând tulburarea maiestăţii tăcerii la decesul generalului securităţii ceauşiste Vlad: http://evz.ro/regele-mihai-judecata-istoriei.html?&page=1 

Blestemul lui Antonescu, ratarea despărţirii de Regele Mihai! În 1941-1945, România Regala, decupata în 1940, s-a apărat prin Războiul Sfânt purtat împotriva AMBELOR totalitarisme agresoare. Regele Mihai este ultimul nostru mareşal şi un ceremonial fără afet de tun, măcar de la Palat la Mitropolie, şi oarecum noaptea ca hoţii şi fără popor, este o necunoaştere de către urmaşi a istoriei Neamului Românesc, cu grave şi ireparabile urmări.

http://adevarul.ro/locale/pitesti/programul-funeraliilor-regelui-mihai-desfiintat-istoric-nu-s-a-mai-pomenit-asa-regii-romaniei-1_5a2942475ab6550cb8f361a0/index.html

Pe canale, e comod ecranacilor a da vina doar pe clica lui Iliescu. Ieşind debilă din bolşevism şi nepracticând Luminarea Poporului, intelectualitatea influentă nu s-a putut revigora nici măcar finanţată extern, dealtfel slab şi cu indicaţii politice ca nuca-n perete. Cert e că Autoelita nu a putut crea nici curent monarhist, nici unionist, nici măcar unul anticomunist. Cât despre adoptarea limbajului golănesc al matrozilor de către intelectualii lui Băsescu, e doar un mod de a mari tragedia românească:  https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/presedintele-basescu-cu-revista-historia-in-mana-regele-mihai-a-fost-sluga-la-rusi-video

http://romanialibera.ro/politica/daniel-funeriu-mesaj-pentru-principesa-margareta-cucoana-nu-ati-facut-nimic-pentru-savarsin-700682

Chiar dacă scopul ar fi a candida ca primar la Săvârşin.

Literar, fascinant cât ar fi progresat RO dacă generalul Stănculescu îi aresta în 22 decembrie 1989 pe emanaţii rusofoni veniţi la MApN să ia puterea şi trimitea totodată un avion spre Versoix. Sau dacă RO, măcar în 26 aprilie 1992 de Sfintele Paşti, intra sub Iliescu în FAMILIA monarhiilor europene. Atunci ieşeam din izolarea diplomatică, evitam postromânismul, scăpam de obscenitatea publică, postacii bolşevici n-ar mai fi fost aşa de nesimţiţi, îmbuibaţii ar fi ajuns de 7 ori mai bogaţi şi n-ar mai fi fost cocalari, ci filantropi,  iar poporul ar fi dus-o şi el, săracul, de 2-3 ori mai bine! Dispărea mai ales sentimentul-riscul de Ţară a Nimănui.

Spania se îndreaptă spre o nouă tragedie

Viitorul e sumbru: Regatul nu poate acorda catalanilor ce a refuzat bascilor.

http://www.elmundo.es/opinion/2017/10/01/59d149cde2704ef9528b4625.html

Amputarea Spaniei înseamnă a reduce UE la blocul franco-german, pe care separatiştii îl şi solicită, fireşte, ca mediator.

https://www.theguardian.com/world/2017/oct/02/catalonia-important-spain-economy-greater-role-size
http://www.elmundo.es/cataluna/2017/10/03/59d2a5f9ca4741c4608b460b.html

Chiar în postromânism, nu e bine pentru exilul care trimite atâta valută în RO, să invităm pe la televiziuni prea mulţi ecranaci ostili integrităţii unei monarhii prietene.

Diplomatic, poziţia românilor deja poate fi raportată la Madrid ca favorabilă demagogiei separatiste. Multă presă influentă din RO a preluat această speculaţie semnificativă, lansată tabloidic chiar de Referendumul ilegal: o româncă din Vaslui, este prima doamnă a Cataloniei!

https://www.libertatea.ro/stiri/stiri-externe/o-romanca-va-deveni-prima-doamna-a-cataloniei-1986764

Iată ce antispanioli suntem:

http://www.digi24.ro/stiri/externe/prima-doamna-a-cataloniei-este-o-romanca-supranumita-de-presa-spaniola-regina-independentei-803016

http://adevarul.ro/locale/vaslui/cine-prima-doamna-cataloniei-romanca-numita-regina-independentei-1_59d1ebf85ab6550cb8bb436a/index.html

http://www.sport.ro/spania/o-femeie-din-vaslui-prima-doamna-a-cataluniei-sotul-sau-este-cel-care-a-initiat-referendumul-de-ieri-update.html
http://www.capital.ro/marcela-o-romanca-ar-putea-fi-prima.html

http://www.b1.ro/stiri/externe/prima-doamna-din-catalonia-este-o-romanca-vasluianca-marcela-topor-este-sotia-sefului-guvernului-catalan-200258.html

Ne permitem să riscăm asemenea entuziasm când emoţia din Spania e în căutare de ţapi ispăşitori, iar imigrantul român e văzut adesea ca infractor şi rău platnic.

Ca şi la ăia cu Brexitul, demagogilor catalanilor li se fâlfâie că investitorii serioşi nu-şi vor mai risca acolo capitalul vreo 20 de ani. Altminteri, propagandă privind secesiunea Banatului şi Ardealului se poartă şi pe la noi, cu simbrie sau vânând publicitate şocantă pentru diplomectualii refuzaţi la export.

Chiar în postromânism, bine ar fi ca PSD-ALDE să aibă luciditatea minimă necesară să se roage de UDMR să legifereze de să se aplice pentru separatism, în 2018-2020, nişte amenzi cum a luat Rareş Bogdan adineauri pentru contrariul.

De observat că presa puterilor europene critică Madridul, nu demagogia separatistă, savurând perspectiva diminuării serioase a unui rival. Catalonia nu poate primi independenţa fără a fi urmată imediat de Ţara Bascilor, tăindu-se comunicaţiile Spaniei cu Europa.

http://www.independent.co.uk/news/uk/politics/catalonia-independence-referendum-jeremy-corbyn-theresa-may-violence-intervention-mariano-rajoy-a7976976.html

Petre Roman la Adevărul: Cele mai active site-uri pentru promovarea separării Cataloniei de Spania au fost gestionate din Rusia:
http://adevarul.ro/international/europa/adevarul-live-ora-1100-catalonia-independentasfarsitul-confirmarea-unui-vis--1_59d1c6ba5ab6550cb8ba26f1/index.html
Intru Luminarea Poporului privind justeţea condamnării violenţelor franchiste, cele mai bune videoclipuri Revista22 le găseşte la o televiziune atribuită Rusiei:
http://revista22online.ro/70266092/90--din-voturi-pentru-independena-cataloniei-si-secesiune-premierul-rajoy-neag-referendumul.html
https://www.rt.com/about-us/press-releases/ruptly-news-agency-launch/

Kosovo... the country, whose economic growth of 3.5 per cent is not benefitting its population of under 2 million, has an unemployment rate among the under 25s of 57.7 per cent:
https://www.equaltimes.org/less-than-ten-years-after?lang=en#.WdNTa4hx2Ul

Decisivă până la urmă e atitudinea spaniolilor nu a guvernului, deocamdată modelată a lehamite de zeci de ani de critică intelectualistă a franchismului, dusă paralizant până la identificarea patriotismului cu naţionalismul. 

Cum-necum, Spania se îndreaptă spre o nouă tragedie.

Coliva de la Mărăşeşti 2017, semn rău pentru Centenarul din 2018

http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/kelemenhunor-romaniitrebuie-saaccepte-canoi-nu-vom-putea-sinici-nu-vrem-sasarbatorim2018-acestan-trecut-nationalismde-prost-gust-1_5984ae8e5ab6550cb8be3a87/index.html

Pentru cine vrea să aniverseze Trianonul în 2020 învăţând din reuşitele şi eventual erorile românilor, impresia preliminară e halucinantă.
Neinvestind la timp, recuperator, 10% din pib în EduCultură, iar Autoelita, de teama concurenţei tinere nesolicitând civic investiţii în Infrastructura Intelectuală, România pare că nu are azi intelectualitate capabilă să improvizeze cât de cât ceva pentru Centenarul 1918.
De aceea, e şi greu de înţeles frica unora că românii au cu ce româniza pe alţii!

http://www.dcnews.ro/reac-ii-aprinse-dupa-ce-vali-vijelie-a-cantat-pe-scena-conservatorului_507922.html
Ca sa nu fie mutată Capitala mai spre Europa Centrală, e nevoie în 2020 de un primar care a călătorit cult cât sa priceapă că în RO stagnarea pleacă de la înapoierea infrastructurii culturale în postromânism http://propinatiu.ro/carti dar nu numai statul are de recuperat ci şi filantropia trebuie să învingă cocalaritatea bogaţilor, cum e la alţii.
Bilbao https://www.youtube.com/watch?v=naWIQhV057Y
Tel Aviv https://www.youtube.com/watch?v=C9BM664VcRU
Fondation Louis Vuitton - Paris
https://www.youtube.com/watch?v=89G0EZ7NTPI
Chicago Joe and Rika Mansueto Library: http://www.youtube.com/watch?v=ESCxYchCaWI
Festivalul Enescu ne-a dat iluzia, chiar fără TVR Cultural, că se întâmplă ceva în localuri moştenite de la Regina Elisabeta (Ateneul) şi de la Gheorghiu-Dej (Sala Palatului, Sala Radio, Opera, Pavilionul Romexpo Gaudeamus, Circul!).

Deunăzi, de bine de rău statul român a comemorat suta de ani de la Epopeea Mărăşeştilor. Aproape fără excepţie, presa influentă merge pe ACELEAŞI trei idei, unison cam ca înainte de 1989 după un instructaj la Casa Scânteii: 1. Un mişto crunt de coliva ortodoxă pentru Eroi. 2. Lozinca vrem spitale nu catedrale, întoarsă chiar şi de megaintelectuali în noi vrem autostrăzi, nu Cântarea României. 3. Formidabila biruinţă de la Mărăşeşti e ascunsă cu meşteşug sub gunoaiele sublinierii incapacităţii firavei Românii de la 1916 de a se bate singură cu Imperiul Habsburgic şi cu cel German, incapacitate descrisă manipulant: şi politicienii de atunci erau corupţi şi incompetenţi ca cei de azi – adică nu meritam Ardealul şi Banatul!
http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/cartarescu-despre-aniversarea-de-la-marasesti-mi-s-a-parut-dizgratios-acel-atelaj-din-jurul-colivei-773776
http://www.mesageruldesibiu.ro/gabriel-liiceanu-as-prefera-ca-autoritatile-sa-sarbatoreasca-100-de-ani-de-la-unire-unind-romania-cu-autostrazi/#comment-45464
http://romanialibera.ro/opinii/comentarii/de-centenar--psd-ne-trimite-in-austro-ungaria---opinie-463737
Nu Camil Petrescu, recomandat subtil pe Digi24, e lectura obligatorie pentru 1916-1919. Publicitarii şi ecologiştii ştiu bine că tot ce se injectează în creierii mulţimilor, acolo rămâne. Adevărul ar pretinde o vastă propagandă şi noi n-avem bani nici de autostrăzi şi spitale, darmite de biblioteci atractive, unde să se găsească şi Constantin Kiriţescu - "Istoria războiului pentru întregirea României (1916-1919)", Ed. Şt. şi Enc. 1989, 2 vol., operă fundamentală pt Centenarul din 2018, exact contrară viziunii bestsellerurilor antiunioniste. Amuzant că tocmai Mircea Vulcănescu are, în Enciclopedia României Mari Regale, un text canonic, fascicula Răsboiul pentru Întregirea Neamului , în timp ce Ungaria aniversează Trianonul cu profesionişti, pornind toate motoarele naţionalismului.
E clar că Autoelita va boicota cu mişto fin Centenarul 1918, naţionaliştii se vor lua de soroşişti că au obligaţii faţă de Budapesta, iar după 2020, efect internaţional imprimat în memoria masilor nu va avea decât Centenarul Trianonului.

 https://republica.ro/ar-fi-in-stare-romanii-de-un-nou-marasesti
Rezultatul interzicerii ca naţionalism a educaţiei patriotice în şcoli se vede în exprimările foarte populare ale tineretului:
https://www.youtube.com/watch?v=nyP8vlkb0vI
Daca ma-nrolati in razboi, ma declar inapt, caci nu vreau sa fiu erou intr-o tara de cacat
Daca ma-nrolati in razboi,voi refuza fara sa clipesc, Caci nu vreau sa fiu erou intr-o tara pe care-o detest!

Firesc e să amânăm Serbările Centenarului pentru 2021, să plagiem eventual ce fac vecinii noştri cu Trianon 2020, inclusiv în Ardeal şi Banat. Deşi se ştia că vine Centenarul 1918, tineretul carierist a fost învăţat că-n postromânism nu dă bine la CV a cocheta cu patriotismul, iar viaţă intelectuală pentru un eveniment de asemenea complexitate nu prea mai avem. Şi nici nu vom mai avea vreodată fără 10% din pib alocaţi recuperator la EduCultură.

Uite ce-am găsit pe drum!

– Uite ce-am găsit pe drum! comunică Ciprian Simcăi, adică neveste-sii, cum ajunse sus, orbecăind prin hol, că se arsese becul, de uită să-şi mai dezinfecteze rănile şi muşcătura.

Şi îi puse în poală puişorul de veveriţă, după ce îl ştersese de bale cum s-a priceput şi el, ca un bărbat neîndemânatic ce se afla.

– Vai săracul! Sărăcuţul! Da’ tu nu vezi că-i plin de bale şi mort de foame? Bietul de el! Amărâtul! începu dalba soţioară să-şi certe pe nepusă masă bărbăţelul şofer, care se întorsese inopinat din deplasarea pe Valea Buzăului fără să aducă măcar nişte brânză de oaie veritabilă, dacă nu şi o damigeană de vin natural, când altădată o răsfăţa până şi cu lostriţă sau cu păstrăv.

         Şi fără să-l mai întrebe pe bărbatul ei dacă e voie sau nu, Simca se desfăcu la capotul vişiniu, mătăsos şi cald pe care îl purta în acea dimineaţă fatală, scoase pe neaşteptate afară o ţâţă albă şi fierbinte, aburindă, şi lipi de sfârcul ei violaceu boticul puişorului de veveriţă.

         Spre consternarea lui Ciprian, care nu-i acorda vreo şansă de supravieţuire, şi spre adânca satisfacţie a Simcăi, veveriţelul ieşi văzând cu ochii din agonica sa letargie, de parcă l-ar fi stropit cineva cu apă rece de izvor, şi începu să sugă cu o lăcomie rară.

– Vai, sărmanul, sărmănelul, sărăcuţul de el, il poveretto, ce nemâncat era! scheună iar cu milă Simcuţa.

         Deşi soţ tânăr, Ciprian avea o anumită zestre de înţelepciune, dobândită la Şcoala Vieţii, umblând mult cu maşina, văzând destule, încercând să afle dacă-i ţine multe şi auzind şi mai multe, de pe la pasagerii ocazionali şi mai ales de la posturile nonstop de radio nocturne. Poate că altul s-ar fi apucat să povestească întreaga tragedie a puiului: cum a rămas el fără mămică şi apoi fără frăţiori, suferind şi teribilul şoc al tranziţiei, de la laptele matern, de veveriţă, la laptele de căţea şi, acum, de femeie.

Minţi şi el, ca bărbatul, cum că l-a găsit pe cărare sub un brad, când a oprit maşina şi a coborât, mă rog, să caute ciuperci.

– L-o fi pierdut mămiţica lui, observă Simca. De ce n-ai aşteptat să se întoarcă după el?

– Păi nu mămiţica lui l-a pierdut, rânji Ciprian privirii încărcate de ură a Simcăi. L-au pierdut nişte pionieri de la tabăra de creaţie, care îl chinuiau cum văzuseră ei pe micul dar violentul nostru ecran, oricât efort politico-ideologic ar depune partidul. Au crezut că e mort, sărăcuţul de el, şi l-au aruncat sub brad, ca să se lege în nişte tufişuri mai încolo de un biet arici... Mă şi întreb de unde atâta cruzime în societatea noastră! Nişte pionieri, nişte elevi fruntaşi, vasăzică, l-au răpit de lângă veveriţă şi de la jocurile cu frăţiorii lui, reţinându-l mai multe zile...

Timp în care l-au şi botezat, Vasilică...

         Şi aşa s-a făcut că Vasilică i-a rămas numele puişorului de veveriţă care, întremându-se cu o prodigioasă repeziciune, a schimbat curând, din toate punctele de vedere, viaţa tânărului cuplu, ba chiar şi pe a fetiţei lor, micuţa Vivi, Vivişor, viitoarea poetă a muşcăturilor gingaşe, din ce în ce mai iubită şi de Ciprian, şi de Simca, deşi nu era băiatul visat.

Camelian Propinaţiu - Muşcătura (Nechezol 3)

Frumoasa Minka si cazacul dus trei ani la Dunăre

Nu doar povestea Lili Marleen este impresionantă.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Lili_Marleen

Un cântec ucrainean e preluat de germani inainte de invazia Napoleon în Rusia.

Кубанский казачий хор - Їхав козак за Дунай

https://www.pisny.net/musik/%D1%97%D1%85%D0%B0%D0%B2-%D0%BA%D0%BE%D0%B7%D0%B0%D0%BA-%D0%B7%D0%B0-%D0%B4%D1%83%D0%BD%D0%B0%D0%B9/

Ludwig van Beethoven - Folksongs 6-23 Lieder verschiedener Volker-16 Schone Minka,ich muss scheiden
https://www.youtube.com/watch?v=oFQLQPUkjFA

https://www.youtube.com/watch?v=3zBgNs8sPX8

https://www.youtube.com/watch?v=malpxiiWUDM

https://www.youtube.com/watch?v=9Axjg3khQGI

Beethoven - Op.107 for piano and flute. 7- Schöne Minka

https://www.youtube.com/watch?v=I5auK9Z6kwM

Johann Nepomuk Hummel
Adagio, variations and rondo on the theme of "Schöne Minka" op, 78.

https://www.youtube.com/watch?v=Br8H6c1tRjE

https://www.youtube.com/watch?v=gSM-0WVOdnY

Gaetano Donizetti - Overture from opera Gli esiliati in Siberia 

https://www.youtube.com/watch?v=7W_-fkvYlg0

Dar ce este un led?

           Dar ce este un led? Un led este un intelectual, de regulă pregătit universitar, care face observaţie romanescă şi luminează poporul, deoarece îşi dă seama că terenul, intravilan sau extravilan, e bun, doar că lăsat în paragină de cleptocraţie (KX).

Apariţia a tot mai multe leduri, ieşite la lumină din rândurile postacilor profesionişti, este o realizare epocală a oamenilor din subterană, cu perspectiva alungării acelor demoni ai blocajului comunicării, zidit prin investiţii masive ale DŞ în neîncrederea reciprocă, de s-a ajuns până acolo în postromânism că nici poporul nu mai aşteaptă nimic de la intelectuali, nici intelectualii de la popor!

            Dar dialectica ne învaţă că racul progresează. De aceea, nu te mira că vei număra chiar şi la tine-n răboj, ortacule, enunţuri vechi cu care tu însuţi nu mai eşti de acord şi te şi miri cum dreaq de ai putut susţine tu cândva aşa naivităţi pe aşa vremi! Dar cu toate că, în principiu, discursul unui postac ar trebui să fie de la sine redundant, ca simplificare a ideilor altuia, sau banalizare a profunzimilor geniului naţional, citite prin etern aceiaşi ochelari de armăsar reducţionişti, noi avem nevoie de multă bunăvoinţă bătrână, goetheană, pentru că adevărul trebuie repetat mereu fiindcă şi minciuna este propovăduită fără încetare. Deci poţi lesne obosi, fiindcă jocul nechezolilor cu abureala/minciuna pare totdeauna bănos, c-aşa-i homosapul, o entitate fără de virtute, adică tot mai virtuală, încât raritatea onestităţii şi geniului la noi în cei 22 de ani, cât ai României Regale Mari, ai Epocii Mooye (1989-2011), cum a fost ea botezată pe web în 1999, după altercaţia tv a Ronei Hartner cu Vadim, ne impune a sublinia cu tărie, prefaţând ca ortaci pedefeul Luminarea Poporului, că oportunitatea care particularizează această culegere de probleme şi problemuţe de bază ale românilor e că, pe parcursul alcătuirii ei, edagonul Propinaţiu şi-a putut fixa, ca orice educator de Genii Obligate (GO), o idee originală, deci pesimistă filozofic, despre limitele literaturii, amăgitoare teologic ca zidurile Bizanţului cât amar de vreme noi românii nu ne-am îndeplinit neam ca Neam Misia Istorică pe meleag. Şi atunci prozatorul decepţionat s-a despărţit pe nesimţite de  ficţiune, cum odinioară de lirism, deci şi de identitate ca maptex, ca maşinărie producătoare de text, întorcându-se literar înainte de Dinicu Golescu, primul nostru luminător intrat boiereşte în UE,  limitându-se la a supravieţui doar ca un modest furnizor de opinii, panseuri şi atitudini matinale, de prânz şi predominant de seară, emise de jos în sus, spre muezinul stilat din balcon urlătoriu, în cantităţi mici, uşor digerabile, fără pauză, respectând în plin postromânism dictonul străbunilor noştri daco-romani, nulla dies sine linea.

            Şi nu ne îndoim că modestia Propinaţiului, nejustificată la un intelectual-fără-stăpân, dar afirmată la atâtea propinaţii sub bolte reci, se va deosebi în vreun fel de a înainte-mergătorilor săi Zaharia Carcalechi, de au scos la 1826 Povăţuitorul tinerimei către adevărata şi dreapta cetire atribuindu-l mai mediatizatului Gheorghe Lazăr, lângă a cărui statuie o merită pe a sa amintind c-a fost editor Golescului, şi bănăţeanul Damaschin Toma Bojincă de-şi apăra pe la 1828 pe ai lui chiar într-o limbă în creştere, mai obişnuită cu înjurăturile fireşti la cei mulţi şi asupriţi de nomenclaturile imperiilor: Respundere desgurzătoare la cârtirea cea în Halle în anul 1823 sub titula Erweiss dass die Walachen nicht romischer Abkunft sind.

Ce ar fi urmat după jalnica Trilogie Nechezol, practic terminată încă din anii de suspans 1997-1999, până să se anunţe intenţia occidentalilor de a se lăţi cu băncile şi şuncile lor peste Galiţia Mare de la Baltică la Pont, repauzatul Propinaţiu, autosuspendat ca prozator nu şi ca globe-trotter, dă din umeri şi din aripi că nu ştie, deoarece s-a dumirit ca un stol de păsări Simurg că tocmai aceste subcomentarii din ce în ce mai rafinate de la o lună la alta, mai artistice, îl exprimă şi literar, ca pe orice om din subterană, profet al extincţiei vesele a Neamului, cu sclavi fericiţi, ceea ce a zădărât mulţi Stăpâni de pitbulli webistici, mai ales de când o zis că multă lume amărâtă mai bine câine decât om sub Tricolorul murdar, şi postacul „Camelian Propinaţiu“ e mirosit, mânjit şi lătrat ca un „Cameleon Popândău“. Show, pe el!

                                  (Camelian Propinaţiu - Luminarea Poporului)

Demascat, alde Ciocârlan...

     Demascat, alde Ciocârlan nu mai semăna deloc, din considerente de conspirativitate, cu optzecistul Gujghilan ce se purta cu barbă de gherilard. El era în vie un tânăr bruneţel cu păr creastă vopsit în toate culorile exotice, şi totuşi chiar şi un nespecialist în clonări nu putea să nu fie puternic impresionat de asemănarea lui izbitoare cu poetul cincizecist Gujghil. Lucrul nu trecu neobservat nici pentru persoana cea mai jigni­tă de această frăţie, şi anume însăşi Fiara, care se repezi au unghiile netăiate înspre obrajii neraşi si soţului consort:  “De ce, mă animalule, dezlega-mi-ai integrama degeaba, ai făcut copii şi cu soru-mea?... De-aia el, se adresă ea parodic la martori, una, două, la Bucureşti!... Nu, că într-o zi, cică începe, debutează, de pe la vreo coadă, se iniţializează... Începe şi la noi. Ce să înceapă şi la noi, mă Luco, aracan de sufletul tău, că adevăratul intelectual cu carte rumegată după aia se cunoaşte, crăpa-i-ar ochii ca lui Oedip peste expresia de fericire senină, că nu poate dialoga cu adevăratul criminal la masa rotundă a democraţiei decât printr-o critică constructivă, deci distructivă de să se întrerupă şi emisiunea, deoarece gloata nu poate înţelege altfel că e ceva în neregulă, fiindcă în modelul ei economic cine învârte cu furca miliardele, chiar necurate, e şi cult, după cum, care n-are la orificiul bucal muşchi masticatori exersaţi a culturism numa-n grătar, nu se poate să nu fie vreun fraier!”

         “Adică, din punctul tău de vedere, se aşeză Gujghil protector lângă acuzatul său tată vorbind însă cu mă-sa, un Mihai Beniuc nu putea dialoga cu un Nae Ionescu, având pe tuşa Dovlecica moderatoare?”

         “Barem dacă tot era să-l împuşte pe la ceceu, îşi văzu de rechizitoriul moşului Fiara, măcar să-şi fi scos şi el cerfiticat de martir, dar n-a adus nimic de la Bucureşti, dovadă că nici n-a dat pe-acolo. A stat la televizor pe la melomanele lui!”

         “Să fi venit la mine– deveni amabil şi exuberant după captura de ciocârlan ministrul – şi-i dădeam eu oricâte adeverinţe voia, din care să rezulte că fiind eu parcat cu o Dacie gri metalizată pe autostrada Bucureşti-Piteşti, am dat telefon la cabinetul Unu din clădirea ceceului asaltat de o populaţie venită în scop ca să prade sub faldurile tricolorului maghiar, şi la solicitarea mea că dacă tovarăşul comandant suprem a luat cifrul la el când a plecat, moş Luca n-a ştiut unde e şi m-a somat, săracul, să mă prezint şi n-am putut închega nici un dialog, dar pot confirma că a fost acolo!”

         “Gură aurită avuseşi – râse moş Luca spre Picior-de-Porc – că tot sărac voi rămâne şi sărac rămăsei!  Zău ia!”

         “A, nu – protestă ambasadorul ştiinţei cu mâna pe Prepeliţa radioasă – sărăcia la om e prin ursită şi horoscop. Nu vă zice vouă lumea Ai lu’ Amărăşteanu?”

         “Eu nu înţeleg de ce se consideră săraci! – ridică palmele a neputinţă Gujghil către Dinţişor. Că pământ de muncit e destul, numai să existe forţă de muncă tânără, cum au fetele alea de culeg strugurii mai la vale!  În loc să exultaţi şi să tăiaţi viţelul cel marfă că m-am întors la baştină, probozi el pe Fiară şi pe moşneag, vouă vă arde să vă ciondăniţi!”
                                        (Camelian Propinaţiu - La un colţ de cotitură)

Probleme de bază ale României în postromânism

Metafizic, tragicul sentiment postromânesc al des-fiinţării exprimă de te deprimă, ca PRIMĂ PROBLEMĂ DE BAZĂ, presimţirea multor cetăţeni oneşti nenechezoli, pe măsură ce Autoelita nu o declară dar grăieşte numai în termeni de valori euroatlantice, după o uriaşă inginerie speculativă, că noi asistăm la sfârşitul istoriei naţionale, cu istorici şi istoriografi mediatici cu tot, când Neamul Românesc a devenit populaţie, fiindcă valorile noastre de patrimoniu, pentru care s-au jertfit strămoşii, nu e bune de nimic, nu sunt recunoscute neam de economiile de piaţă liberale nicăieri pe mapamondul spiritual, iar la noi nu mai trezesc decât interes parodic sau miştocar. În consecinţă, e şi normal, şi drept, şi comic, că se vor infiltra în secolul XXI alte seminţii, mutătoare sau mutante, pe meleag, ca decidenţi majoritari, cari să ne eficientizeze nouă pibul la maximum şi să-l distribuie bugetar dumnezeieşte, conform normelor eticii şi echităţii legendare, normalizându-se cam prea târziu nivelul de trai de să nu te mai desţărezi/deteritorializezi tragic, ca geniu natural, din Ţara creştină a lui Peşte, până la 12 12 (21)12 pe motive că din cauza corupţiunii/incompetenţei endemice şi a complicităţii intelectuale, după ce începând de la 8 ianuarie 2003, când cu Imposibila lustraţie, burghezia activisto-securistă de şpagă, compradoră şi de merit Top 667, prin urmaşii ei, au substituit sau, mai bine zis, au consolidat, au dublat în compoziţia socioumană a cleptocraţiei, pe interlopul autohton, împerechindu-l în umbra spinului cu imperialistul străin la apus de soare.

Trăim pe culmile disperării unei prosperităţi nevisate chimeric. Proştii nu mai citeşte nimica. Şi nici nu-i doare de să-i bată pe marii iniţiaţi, să desecretizeze listele de cărţi bune care i-au inspirat. Scriitorii şi scriitoraşii, văzând în fapt postumitatea de kkt a lui Eminescu, nu mai scriu decât de pe o zi pe alta, în debara. Trotuarele au ajuns parcări şi nici nu mai poţi traversa merditativ pe traseele patriarhale din cauza unui trafic infernal, iar în parc dă bicla şi dulăul peste tine, de se sparie gândul. Iar dac-ai teleporta minibigul din Cucuieţii din Deal în Epòcă, ai putea poza şi posta pe Facebook cozi balauriene kilometrice la marfa colorată kitsch orbitor de azi, în timp ce din boxele bisericii te asurzesc trackuri de la Mont Athos, amintindu-ne veşnic de Marea Recuperare şi povăţuindu-ne că ar fi aproape benefic să nu ratăm Mântuirea Neamului, deoarece e perfect şi uşor fezabilă, – dacă ai Infrastructură Intelectuală, totul mergând tot înainte de la sine, căci omul e un fel de vită sacră ce dă lăptic spiritual din belşug, ca un automat paralelipipedic în pahare de plastic, prin fărâma soft de duh imprimată de la Facere în carnea sa.

Criza e pentru proşti.  Şi pentru cărturari, care în orice orânduire sau încarnare tot amărâţi ajungeau, pe când carosabilul şi trotuarele gem de frustrare şi invidie, astă groaznică depresie colectivă, postromânismul, realizăm şi extrapolăm profetic că se va zen relativ tămădui numai atuncea când se vor detecta, la stat şi la filantropii amatori de mecenariat preventiv contra impozitării averilor, arginţii pentru o Infrastructură Intelectuală de tip occidental, întru Luminarea Poporului de să aibă altceva la ce se gândi proletarii: biblioteci-mediateci, televiziuni, internet, şcoli, universităţi populare, muzee, teatre, temple, excitante la discreţie, cluburi, malluri şi cămine culturale, de la care să emane şi să se acumuleze zi de zi mângâierile că noi românii avem totuşi o Istorie de jertfă şi o Limbă străveche cu mare Viitor paneuropean de s-o asimileze toţi ca pe latina medievală, A DOUA PROBLEMĂ DE BAZĂ reducându-se astfel la pactul naţional de a se acorda prioritate infrastructurii intelectuale faţă de infrastructura rutieră, cea de jdemii de ori mai costisitoare şi care, axiologic pe GPS, pe lângă că-i efemeră de dai în gropi, nu duce nicăieri, adică nu-ţi mai foloseşte, spre deosebire de filozofia din audiobook, după ce nu mai şofezi.

           

Iar A TREIA PROBLEMĂ DE BAZĂ A ROMÂNILOR ţine de a se institui, prin asumarea răspunderii guvernamental-constituţionale şi parlamentare, Partidul Cadrelor Didactice, carele nu numai că va elimina UDMR-ul, Partidul OTV, Partidul Postsecurităţii, eventual viitoarea Uniune Democratică a Rusofonilor din RO, de după Unire, şi orice alt minipartid, în coaliţiile de guvernare, dar va face, evident, nu politică în şcoală ci politica şcolii în comunitate, odată respectat ca putere de Putere, misia sa providenţială fiind, în viziunea de mai sus, radical educativă, anume să însufleţească Infrastructura Intelectuală promisă, mişunând între pereţii goi bibliotecare profesioniste, muzeografe, ghizi, duhovnici, consilieri civici, psihanalişti publici, apostoli rurali, profesoare frumoase şi mai ales cadre de-a dreptul pregătite universitar, capabile a-şi aduce aportul ca furnica, scutind pe filologi de treburile migăloase, la actualizarea şi sporirea sculăriei academice (ediţii critice, biografii, arhive, memoriale, pleiade, dicţionare, lexicoane, cercetări bibliografice, florilegii, traduceri, sondaje, recenzii, cronici de întâmpinare, ferpare, necrologuri dar şi evocări, cărţi şi periodice online, miniteleviziuni didactice, mobil literar, kindle Weltliteratur, alte instrumente de lucru occidentale) şi totodată minţi luminate la zi de să tălmăcească marile cuceriri ale cunoaşterii şi creaţiei contemporane universale, într-o larg accesibilă cu talent sau geniu sintetic literatură de popularizare, esenţializându-se şi lămurindu-se tuturor cetăţenilor români din RO şi din Diaspora Română (DRO) ideile principale ale Secolului XXI şi ale Epocilor Mooye sau Wash, adică, vezi/citeşti bine, ideile megaintelectualilor, seismectualilor şi ale universitarilor valoroşi, asigurându-se astfel ca sustenabilă Luminarea Poporului pe tot parcursul vieţii acesteia care preocupă îngrijorător de înfiorător pe toţi, inclusiv pe marii iniţiaţi.
              (Camelian Propinaţiu - Postromânismul)

Informat de Morena

Informat de Morena despre cum a fost, analistul Sumotaru, un butoiaş obez, dar deloc generos, ci dimpotrivă,  necruţător cu opoziţia, făcu un mişto cumplit nu de chiorul de Coştei, ci chiar de poeta Lucida Tahoma, caz rarisim în istoria noastră literară. Când haita cam înţelese că a ratat misiunea, confundând pe părosul de boschetar cu berlinezul NATO de Caragiale (Ich bin ein Berliner), el avu audienţă maximă:
– Asta e poetă, băi Coştei? Tu eşti chior, n-auzi? Nu simţi versul? Ascultă şi tu! Sună ca dracu! Cum poate boarfa asta surprinde în cuvânt ale lumii înţelesuri dacă şi-o trage cu toţi lupii la mătuşă-sa-n apartament, până şi cu câinii morţi!!!... Da, domnule, nu-mi retrag sintagma! Nu te mai uita aşa la mine! Şi-o trage până şi cu câinii morţi, dacă e să reflectezi până la esenţă la ce înseamnă un priculici sau un licantrop! Treaba ta, Coştei, eu mă mai bag niciodată într-o expediţie compromisă!
– Nu te bagi pentru că nu tragi deloc de fiare şi, beneficiind de atâta ecomilă din toate părţile, ai ajuns un maidanez obez, Butoiaşule, o lipitoare! îl jigni în faţa spectatorilor chiorul de Coştei. 
Căci chiorului, chiar dacă ratase ţinta, nimerind nu la Ateneu, ci la Intercontinental, şi maculase/ deconstruise nu pe Eminescu, ci pe amicul acestuia, Caragiale, acţiunea de comando i se păruse un succes colosal.
Era pentru prima oară în Istoria Bucureştiului când o haită de câini ataca, precum una de lupi, o ţintă situată la o mare distanţă de vatra sa!
Coştei se întoarse triumfător, lăudându-se peste tot, că ce i-a făcut el lui Caragiale şi că e doar un exerciţiu, o repetiţie, pentru ce va urma să paţă totuşi şi Eminescu, pe care îl va da jos de pe soclu, nu altceva.
Veni la Vivian cu o reproducere de pe Google Images, în bot, păcălind-o c-ar fi o fotografie pentru presă cu ce-a făcut el pe pălăria lui Caragiale ca un exerciţiu pentru al doilea val de câini, ce îl va pune la orizontală pe Eminescu aşa cum taie plopii vicele Melecan cu drujba.
– Pe pălărie, nu în pălărie! observă ea cu fineţe de filolog şi bătu din palme, deşi vedea bine că e poza unei statuete şi încă una protejată ca într-un acvariu, dincolo de un geam, probabil pentru a o feri de vandalisme, cum face zâmbind ştrengăreşte Jeanneke un pipişor interminabil, păzită de un grilaj cu lacăte, în capitala NATO, Bruxelles.
– Ştii, izbucni până la urmă câinele chior în râs, de fapt e poza unei sculpturi de salon din secolul XIX, când, ştiu mai ales melomanii, s-au pus bazele verismului, ale realismului în toate artele italiene ale vremii. Deşi aş zice că e mai degrabă o operă plastică experimentalistă, se cheamă Can che caca, procesul fiziologic fiind surprins printr-o execuţie plastică impecabilă, Taşa, iubirea mea, inclusiv cu sugestia de congestionare la efort a tegumentului fiinţei constipate. Datează de la 1855, iar autorul este şi pictor mare, şi caricaturist de mare clasă, şi doctrinar, Adriano Cecioni. Această statuetă, aproape contemporană Olympiei lui Manet, nu mai scandalizează azi, ci amuză pe fanii lui Michelangelo care fac pelerinaj la Caprese, unde casele cel vechi de piatră nu prea impresionează un turist răsfăţat, şi atunci s-au adus reproduceri după statui din opera geniului natural, şi s-a înjghebat, totodată, un muzeu al sculpturii italiene de după Marea lor Unire...
– Bine, dar eu nu ţi-am cerut asta! reteză brusc Viviţel, răsfăţându-se, şuvoiul detaliilor. Eu ţi-am poruncit să-l deconstruieşti doar pe domnul Eminescu, nu să maculezi pălăria unui mare dramaturg, care s-a ilustrat şi în proza scurtă. Eu pe Eminescu îl urăsc! Pe Caragiale îl iube’c! Şi parcă văd că după ce i-ai maculat pălăria nu va mai putea ieşi cu ea în lume, să se uite la Baricada de care îşi vor bate joc romancierii istoriografiei complotiste! Ai obţinut exact contrariul la ce te-am rugat, Coştei! Ai să vezi c-o să plece Caragiale de la Intercontinental. Iar pe Eminescu nu îl vei putea demola, pentru că între timp te vor castra filoanimalele, şi nu te va mai alege nimeni mascul dominant, călăuzitor al haitei!
Şi o ultimă precizare.
În noaptea de 4 spre 5 martie 1998, Noaptea Muşcăturii, dolarul era 8-9000 lei, cu puţin sub un euro încă virtual.

(Camelian Propinaţiu - Muşcătura)